Nimeni nu s-a îndoit că TVR avea nevoie de o restructurare. Avea nevoie de o regândire în ansamblu a activității, a mijloacelor și a modalităților pe care le poate astăzi aborda ca să-și îndeplinească misiunea de televiziune publică. Trebuia să reintre în propria-i contemporaneitate, pe măsura posibilităților și a nevoilor românilor.

Spre deosebire de oricare altă televiziune comercială, unde spectatorii sunt consumatori, în cazul unei televiziuni publice spectatorii sunt cetățeni. Alături de alte instituții fundamentale ale statului de model european, media publică face parte din fundația pe care se sprijină întreaga societate democratică, dar și elementele care definesc spiritul ei național. Tocmai aceste instituții fundament și cu caracter profund național au fost dinamitate sistematic în ultimul deceniu. Nici televiziunea română nu a scăpat proiectului de demolare. Mai întâi au fost trimiși la conducerea ei conducători incompetenți și lacomi care împreună cu acoliții lor au devalizat sistematic. Au jefuit pentru ei și pentru partidele care i-au susținut, dar la fel de mare a fost dezastrul făcut prin incompetență. De altfel, combinația de prostie și răutate/furăciune a dat efectul cel mai devastator. A pustiit.

Când vistieria TVR s-a golit și datoriile au ajuns să depășească 150 de milioane de euro, s-a lansat în presă tema că TVR este o gaură neagră, că angajații au salarii nesimțite, că nu se muncește… că TVR e vinovată! S-a eludat continuu cauza adevărată care a acționat permanent distructiv asupra televiziunii române: voința clasei politice de a-și subordona feuda TVR, cu prețul devastării/falimentării ei. Iar atunci când TVR a ajuns să nu mai fie o miză, nici economică, nici mediatică, politicienii au decis că e cazul să se facă „restructurarea”. Nu vor plăti paguba de aproape 200 de milioane de euro nici șefii puşi vătafi în TVR și nici politicienii care i-au trimis să manipuleze și să jefuiască pentru ei. Plătesc angajații, cei care rămân într-o instituție ruinată, profesional prăbușită și în care domnește aberant inactivitatea impusă, care-i ține pe salariați în aceeași stare de culpabilitate. Dar cel mai scump vor plăti cei care sunt dați afară după un simulacru de selecție în vederea concedierii. Mascarada restructurării nu numai că nu a ales bobul de neghină, dar a amestecat și mai mult lucrurile, făcând să fie dați afară deopotrivă oameni care o merită, dar și persoane cărora nu ai ce să le reproșezi, tot așa cum rămân angajați amestecați, profesioniști și lichele.

Demersul unor impostori nu putea fi decât o mare impostură. Dar cine sunt cei care au girat farsa restructurării? În primul rând Elwis C. Săftoiu, conducătorul impus de Crin Antonescu la conducerea TVR, la sugestia și cu susținerea dnei Lucia Hossu Longin, ajunsă și dânsa în Consiliul de Administrație. Atât dl Săftoiu, cât și dna Hossu Longin au în sânge disciplina de partid și respectul pentru ierarhia „structurilor”. Amândoi au fost admiratori și propagandiști ai președintelui Traian Băsescu, în cazul dlui Săftoiu chiar servant dedicat, reorientați la timp (sau la ordin) pentru a prinde o nouă barcă politică destinată să-i repoziționeze în structurile puterii. De altfel, singura mare calitate a lui Elwis C. Săftoiu este de a fi trădătorul stăpânului Băsescu, iar această calitate a fost apreciată într-atât de șeful liberalilor, încât unii se întreabă dacă nu mai e ceva în plus pe lângă actul trădării. Cele două personaje, reciclate politic și experte în duplicitate, susținute de mașina de vot a membrilor din CA numiți politic, au reușit să le poată raporta șefilor că au pus pe butuci televiziunea publică, că au aruncat pe drumuri sute de familii, iar dacă guvernul le va mări taxa TV vor putea să se apuce din nou de „treabă” spre bunăstarea lor și a partidului. Ce perfidă e istoria! Distrugerea TVR va rămâne în analele ororii, ca fiind desăvârșită de „liberali”, dar, în fapt, comisă de foști „băsiști”, în realitate, de indivizi cu vocație de slugă. (Valentin Nicolau)