România intră oficial în vacanța parlamentară fără un guvern cu puteri depline, după ce președintele Nicușor Dan a confirmat, în conferința de presă susținută în ultima zi de sesiune, că nu va desemna niciunul dintre cei doi candidați propuși de partide pentru funcția de premier – Sorin Grindeanu și Sigfried Mureșan, ori o terță soluție. Practic, blocajul politic care durează de două luni se prelungește acum pe perioada verii, fără ca președintele să dea vreun termen sau să-și asume vreun rol activ în deblocarea lui.

„Acum este o certitudine că nu trece”

Întrebat de ce refuză să aleagă una dintre cele două variante puse pe masă de partide, deși Constituția nu cere ca președintelui să i se garanteze dinainte o majoritate pentru premier, Dan a explicat că a învățat din eșecurile anterioare:
„Pentru că, spre deosebire de situațiile anterioare, în care era o așteptare rezonabilă că guvernul trece, în urma discuțiilor pe care le-am avut cu partidele, acum este o certitudine că nu trece. Și nu vreau să facem un exercițiu de ”hai să ne jucăm de-a primul ministru” și de-a desemnarea guvernului”, a spus președintele.

Practic, Dan recunoaște că ultimele două desemnări – Eugen Tomac și Adrian Veștea – au eșuat, dar refuză să mai încerce o a treia variantă, lăsînd explicit responsabilitatea exclusiv pe umerii partidelor: „Aștept partidele, repet, responsabilitatea e la ele”. Niciun termen, nicio presiune.

Întrebat direct cît timp mai sunt dispuse partidele și președintele să aștepte, Dan a evitat orice angajament concret, recunoscînd practic că un termen nici n-ar avea vreun efect:
„Nu știu dacă ajută. Să zicem că le-aș da 5 iulie. Credeți că le-ar ajuta cu ceva? Ce aș putea eu să fac pe 6 iulie dacă ei pe 5 iulie nu…?”
Cu alte cuvinte, nu există niciun calendar oficial pentru deblocarea crizei. România va rămîne, pînă la Sf.Așteaptă, cu un guvern interimar – situație pe care președintele o numește el însuși „deloc fericită”, dar pe care o tratează, în rest, cu un calm invers proporțional cu gravitatea ei.

„Statul român funcționează”

De la bun început, Nicușor a insistat pe ideea că instituțiile statului nu sunt afectate de blocajul politic: ”statul român funcționează, instituțiile funcționează, avem un guvern în poziția în care este, are niște limitări constituționale, dar statul român funcționează”.
Același ton liniștitor a fost menținut și cînd a fost întrebat despre riscul ca România să fie retrogradată de agențiile de rating la categoria „junk” – un scenariu pe care analiștii financiari îl consideră tot mai probabil începînd cu evaluarea Fitch din iulie.

Răspunsul președintelui a fost, în esență, o formă de optimism declarat, fără garanții:
„Dacă vreunul din rapoartele astea este negativ, o să ne pară rău după momentele de acum. (…) Sunt optimist că o să evităm degradarea, care ar fi catastrofală”.
Singura măsură concretă pe care a menționat-o este disponibilitatea lui de a se întîlni cu evaluatorii agențiilor de rating și de a-i convinge că liderii politici rămîn, dincolo de blocaj, „aliniați” pe chestiunile fundamentale precum bugetul, deficitul, PNRR sau SAFE. Altfel spus, marile agenții ar ține cont de lobbyul președintelui și nu de parametrii economici concreți.

Politică de pe marginea drumului

Una dintre cele mai relevante poziționări ale președintelui este aceea de spectator implicat doar la cerere. Întrebat dacă ia în calcul să medieze el însuși negocierile dintre partide, așa cum s-a întîmplat în trecut la Cotroceni, Nicușor a răspuns:
„Dacă e nevoie, pot să fac asta, vă dați seama, că pot să fac orice e nevoie. Însă nu simt că aș ajuta în momentul ăsta. (…) Pentru moment nu simt că trebuie să mă implic”.
A confirmat, totodată, că niciun lider de partid nu i-a cerut pînă acum să medieze discuțiile – ceea ce înseamnă că, practic, nimeni dintre actorii implicați nu pare să simtă o urgență reală în rezolvarea crizei.

Condiția ”pro-europeană” care exclude AUR – și contradicția care vine după ea

Deși spune că nu pune nicio condiție pentru desemnarea unui premier – „eu nu cer niciun acord, nicio condiție, doar să fie 233 de oameni” – Nicușor introduce totuși un criteriu politic atunci cînd e întrebat din cine ar trebui să fie formată majoritatea de 233 de voturi:
„Din niște oameni care se împărtășească aceeași viziune pro-occidentală”, a spus președintele.
Formularea exclude, implicit, orice variantă de colaborare oficială cu AUR sau cu alte formațiuni suveraniste – Nicușor tratează „orientarea pro-occidentală” ca pe o condiție de bază pentru legitimitatea unei majorități parlamentare.

Numai că, în aceeași conferință, președintele a fost întrebat despre informațiile potrivit cărora ar exista negocieri „om cu om” între reprezentanți ai puterii și politicieni SOS, POT sau AUR – practic, racolare individuală de parlamentari dinspre partide suveraniste. Aici, Nicușor nu a mai aplicat același principiu de excludere, ci a optat pentru o formulă mult mai permisivă:
„Situațiile sunt diferite de la caz la caz. Un om care a intrat acum un an și jumătate în Parlament și a plecat din grupul ăla acum un an sau acum șapte luni… trebuie să vedem de la caz la caz”.

Contradicția este greu de ignorat: pe de o parte, AUR este exclus ca partid din orice majoritate posibilă pe motiv că nu ar împărtăși „viziunea pro-occidentală”; pe de altă parte, racolarea individuală a unor politicieni veniți din zona suveranistă, eventual chiar din AUR, de către PNL sau alte formațiuni ale majorității, este tratată cu toleranță, „de la caz la caz”. Cu alte cuvinte, eticheta de „nepotrivit pentru guvernare” pare să se aplice partidelor ca atare, dar nu și oamenilor care le părăsesc rîndurile – o distincție care servește mai degrabă nevoii de voturi în Parlament decît unui principiu coerent.

„Un politician rațional” care merge împotriva propriilor alegători

Confruntat cu nemulțumirea unei părți a propriilor susținători, care îl acuză că ar fi favorizat PSD în această criză și care spun că ar vota acum suspendarea lui, Nicușor a oferit un răspuns care rezumă, de fapt, întreaga sa atitudine din această conferință:
„Atunci cînd un om rațional ia o decizie împotriva unei părți a susținătorilor lui, înseamnă că are un motiv întemeiat (…) Eu fiind un politician rațional, în opinia mea evident, (…) consider că eu am dreptate și duc România în direcția bună”. În sondajele recente, cam 80% dintre români au altă părere vizavi de direcție, să o spunem pe șleau.

Nicușor Dan vrea să se poziționeze acum ca un tehnocrat al politicii, ghidat de cifre (233) și proceduri, care refuză să facă mișcări de culise sau nominalizări de premieri „de formă”. Mesajul său pe care l-ar vrea de forță este că el deține „dreptatea rațională”, chiar dacă aceasta nu este pe placul propriului electorat, în timp ce partidele și numai ele sunt direct vinovate pentru prelungirea blocajului.

Concluzie: o criză gravă care nu îngrijorează conducerea țării

La capătul a două luni fără guvern cu puteri depline, cu riscul real al retrogradării la junk, cu fonduri europene în pericol și cu un Parlament care intră în vacanță fără să fi rezolvat nimic, imaginea care rămîne din această conferință de presă nu este una de criză asumată, ci una de ”normalitate” băgată cu forța pe gîtul românilor.

Președintele nostru recunoaște greșelile „la general”, dar nu își asumă niciuna în mod concret. Refuză să intervină altfel decît dacă este chemat. Pune condiții ideologice pentru o majoritate, dar tolerează exact mecanismul prin care acea condiție poate fi ocolită. Și, mai presus de toate, nu pare grăbit. (A părut vreodată?…)

România a ajuns în această situație din vina cumulată a președintelui și a celor patru partide care au format guvernul căzut în luna mai – PNL, PSD, USR și UDMR. O criză care stă să vină peste toți cu niște consecințe reale: instabilitate economică, fonduri europene blocate, imagine externă șubrezită. Și totuși, la finalul acestei conferințe, rămîi cu impresia că actorii implicați abia așteaptă să se bulucească de diseară începînd în avioanele care să-i ducă în Maldive, Cancun, Zanzibar ori Paris. Nu și la Monaco, o vreme, că pe acolo explodează, mai nou colete. Întrebarea e cînd va exploda România? (Bogdan Tiberiu Iacob)