După ambasada SUA, un alt mesaj interesant pentru români vine azi de peste ocean. Prezent la București, un reputat politolog american a ținut la parlament un discurs intitulat ”România la Răscruce de Istorie: Reafirmarea Suveranității, Securității și Rolului Global” în care îndeamnă românii să iasă, prin votul de duminică, din siajul Bruxellesului și să țină aproape de SUA. Votați pentru suveranism, e mesajul central al doctorului Paul Coyer.

Dr. Paul Coyer este un cercetător american, specializat în politică externă și securitate națională. Este afiliat Institutului de Politică Mondială (The Institute of World Politics) din Washington, D.C., unde predă ca Research Professor, și este, de asemenea, profesor asociat la l’École Spéciale Militaire de Saint-Cyr, echivalentul francez al academiei militare West Point. Are un doctorat în istorie internațională de la London School of Economics and Political Science, cu o teză axată pe relațiile sino-americane între 1969 și 1980, și deține un master în etică teologică de la Yale Divinity School, precum și un master în istoria internațională a Asiei de Est de la LSE.

Coyer este cunoscut pentru analizele sale pe teme precum Rusia, China, America Latină (în special Venezuela), naționalismul, identitatea națională și rolul religiei și culturii în afacerile globale. A fost contributor la Forbes, unde a scris despre politică externă și securitate, și este co-fondator și editor al revistei ”Providence: A Journal of Christianity and American Foreign Policy”. De asemenea, este membru al Institutului Internațional de Studii Strategice și Senior Fellow non-rezident la Italia-Atlantica, un think tank din Roma care promovează relațiile transatlantice.

Iată ce a transmis el românilor azi, cu doar cîteva zile înainte de alegeri:

”Prea mult timp, România a jucat rolul unui partener secundar – participînd supus la construirea proiectului continental european. În ciuda retoricii sale de solidaritate și angajament față de drepturile cetățenilor și autoguvernare, a fost evident de mult timp că acest proiect continental deseori nu servește intereselor românești. Un observator obiectiv din exterior ar concluziona probabil că interesele principale protejate de acest proiect în România sunt cele ale elitelor din Berlin, Paris și Bruxelles, care au puțină sau deloc preocupare pentru interesele cetățeanului român. Deciziile luate în acele capitale tind să promoveze prioritățile elitelor continentale europene, care prea des par să guverneze în contradicție cu valorile democratice pe care pretind că le apără.

Discursul recent al vicepreședintelui J.D. Vance la München a rezonat – nu doar cu americanii, ci cu un număr mare de cetățeni obișnuiți din întreaga lume, în special aici, în România, pentru apărarea fără echivoc a valorilor democratice în fața unui autoritarism în creștere printre cei care au pretenția de a fi apărători ai democrației. El a avertizat asupra unui autoritarism în creștere în Europa: suprimarea disidenței, anularea alegerilor și reducerea la tăcere a opoziției.

Acestea nu sunt caracteristicile democrației. Sunt instinctele elitelor nesigure, temătoare de propriul popor.

În contrast, administrația Trump a refuzat să joace acest joc al prefăcătoriilor false și al semnalării ipocrite a virtuții. A contestat tiparele similare manifestate de administrația americană anterioară și, în același timp, a pus sub semnul întrebării complacerile clasei conducătoare a Europei, adresînd o întrebare simplă: Ce valori împărtășim, mai exact? Un răspuns solid la această întrebare este o condiție prealabilă pentru o alianță care se presupune că ar trebui să apere democrația și drepturile tuturor cetățenilor noștri din Occident. Sunt convins că România are propriul său răspuns național, suveran.

Această întrebare a tulburat gardienii ordinii transatlantice postbelice. Dar pentru națiuni precum România, a deschis o ușă.

Deoarece, în timp ce Washingtonul își reevaluează vechile alianțe, președintele Trump a clarificat un lucru: Statele Unite sunt alături de națiunile care împărtășesc valorile noastre și care se afirmă pe cont propriu.

Acum, România trebuie să aleagă:

Va rămîne dependentă de structuri îndepărtate care nu mai servesc nevoilor sale – de garanții de securitate lipsite de convingere, de legături economice care înăbușă creșterea, de lideri care văd România ca pe un pion, nu ca pe un partener?

Sau va trasa un nou curs – unul ancorat în geografia strategică, resursele naturale, un popor mîndru și dreptul la autodeterminare?

Ați făcut pași importanți. Concentrarea pe Marea Neagră. Căutarea unor legături mai profunde cu Statele Unite. Construirea unei noi înțelegeri strategice a schimbării enorme în curs în ierarhia puterii globale.

Dar mai este nevoie de mai mult. Capacitățile de apărare ale României trebuie modernizate, cu o industrie de apărare internă construită să dureze. Sectorul energetic – atît de vital pentru suveranitate – trebuie deblocat. Și libertatea de navigație în Marea Neagră trebuie protejată – nu doar de NATO, ci de o alianță mai largă de națiuni suverane care prețuiesc libertatea.

România are nevoie de parteneri reali – parteneri care respectă suveranitatea și împărtășesc valorile voastre.

Și cine ar putea fi mai potrivit decît Statele Unite?

Nu ca protector. Nu ca patron. Ci ca un adevărat aliat – unul care crede în demnitatea națiunilor, în libertatea de exprimare, în alegeri oneste și în autoguvernare.
Președintele Trump crede în aceste valori. La fel fac mulți americani din întreg spectrul politic. Și România trebuie să recunoască această oportunitate istorică de a colabora cu Statele Unite pentru a remodela ordinea globală într-un mod pozitiv. Reformați-vă instituțiile. Împuterniciți-vă cetățenii. Demontați vestigiile epocilor istorice anterioare. Și, cel mai important: Asigurați-vă că alegerile reflectă voința poporului – nu manipulările elitelor înrădăcinate.

Dacă România face acest lucru – dacă își reafirmă fundațiile democratice, își reformează guvernarea, investește în securitatea sa și își revendică locul pe scena mondială – atunci viitorul ar putea fi mai luminos decît oricînd în istoria sa modernă.

Să fiu clar: relația transatlantică nu mai este piesa centrală a strategiei americane. Lumea este prea complexă, provocările prea copleșitoare. Dar asta nu înseamnă că America se retrage.

Ne recalibrăm – către parteneriate bazate nu pe nostalgie, ci pe interese comune, valori și respect reciproc.

Și în această nouă realitate, România contează.

România contează pentru că se învecinează cu Marea Neagră – acum una dintre cele mai disputate arene strategice ale lumii. De la Crimeea la Insula Șerpilor, ambițiile Moscovei nu sunt un secret. Rusia caută controlul asupra liniilor economice și strategice ale Europei de Sud-Est.

România contează și pentru că este bogată – în resurse, în potențial, în spirit. Dar pentru a realiza acest potențial, trebuie să se elibereze de iluziile unui proiect european care nu o mai servește. Nu o rupere legală, ci una psihologică. O schimbare de mentalitate.

Trebuie să vă lărgiți perspectiva strategică. Reconstruiți-vă industria de apărare. Modernizați-vă economia. Eliberați-vă sectorul energetic, mineralele critice și puterea agricolă.

Da, provocările sunt reale. Serviciile voastre de informații și instituțiile guvernamentale au nevoie de reformă. Corupția a încetinit creșterea și a alienat cetățenii. Criza politică recentă – alegerile anulate din decembrie 2024, urmărirea penală discutabilă a domnilor Georgescu și Bogdan Peschir – a zdruncinat încrederea. Un sondaj publicat săptămîna trecută arată că aproape jumătate dintre români simt acum că votul lor nu contează.

Aceasta nu este democrație. Este iluzia democrației. Și reflectă ceea ce vedem acum în întreaga Europă: o elită politică care se agață de putere prin suprimarea disidenței și golirea instituțiilor de conținut.
După cum a spus vicepreședintele Vance la München: „Apărarea democrației nu poate fi încredințată celor care se tem de popor.” Acest mesaj nu a fost doar pentru Bruxelles – a fost pentru fiecare națiune unde vocea poporului este ignorată.

România merită mai mult. Și acum, tocmai din cauza acestor provocări, aveți o oportunitate rară. Pentru prima dată într-o generație – poate într-un secol – România poate gîndi nu ca o națiune mică prinsă într-o uniune aglomerată, ci ca un actor îndrăzneț pe scena mondială.

Priviți dincolo de Bruxelles. Dincolo de constrîngerile birocrației europene. Priviți către Washington. Către New Delhi. Către Tokyo. Către lume.

Deși vorbesc astăzi doar ca persoană privată, sunt încrezător că Statele Unite sunt gata să aprofundeze relația strategică cu România – nu ca un act de caritate, nu ca impunere, ci ca parteneriat.

Aceasta înseamnă întărirea legăturilor militare. Eliminarea barierelor pentru proiecte comune de apărare. Asigurarea că Marea Neagră rămîne deschisă și liberă – nu doar pentru România, ci pentru lumea liberă. Și înseamnă ceva și mai profund: că Statele Unite vor sta alături de România ca România – o națiune mîndră, suverană, cu propria sa voce și propria sa viziune.

Președintele Trump a crezut întotdeauna că puterea lumii nu constă în guvernanța globală, ci în expresia autentică a voinței naționale. Dacă România își aliniază drumul cu Washingtonul, va găsi nu un patron – ci un partener. Acesta este un moment istoric. Plăcile tectonice ale ordinii mondiale se schimbă. O nouă eră se naște. Întrebarea este: va contribui România la modelarea ei – sau va fi modelată de ea?

Eu, unul, cred că România are puterea, curajul și oportunitatea de a conduce – nu ca un pion al Estului sau un satelit al Vestului, ci ca România: suverană, mîndră și liberă. Acest moment nu va mai veni. Istoria nu așteaptă pe nimeni.

Așadar, vă las cu acest gînd:
Stați drepți, România. Nu ca un partener secundar în proiectul altcuiva. Ci ca o forță suverană în propriul drept.

Și cînd veți fi gata să faceți acest pas, să știți:
America privește – și este gata să meargă alături de voi”. (B.T.I.)