Analizînd la rece ultimele mișcări din interiorul trustului Realitatea, sunt semne că Sorin Ovidiu Vântu încearcă să-şi creeze o societate civilă proprie, mai mică, dar controlabilă, prin intermediul căreia să influenţeze agenda publică. Proiectul patronului trustului Realitatea este unul mai vechi şi a fost prefaţat de schimbarea conducerii ziarului Cotidianul, despre care Inpolitics a relatat chiar în cadrul rubricii de faţă. Scopul acestei mişcări este crearea unei tribune, aparent independente, a opiniei publice prin intermediul căreia să se lanseze dezbateri care să aibă legătură cu politicul. „Disidenții” pleacă, dar rămîn în trustAşadar, proiectul în sine este o încercare de a privi mai în profunzime comunicarea politică. El survine după constatarea limitelor manipulării prin intermediul mass-media tradiţionale. Care mass-media s-au compromis, în cazul României, prin partizanatele politice explicite, dar şi prin întoarcerea, la comandă, a armelor. La toate acestea se adaugă imaginea proastă a magnaţilor media. Anume din această „constrângere” s-a născut şi ideea unei „disidenţe” în interiorul trustului Realitatea. Rând pe rând, lideri de opinie consacraţi de acest trust, s-au distanţat cu „mânie proletară” de decizia acţionariatului. Pentru ca, mai apoi, să-şi publice materialele în cadrul altor publicaţii-tribună ale acestui trust! Aşa s-a născut, de exemplu, Vox Publica – locul unde au încăput toţi „disidenţii” de la Cotidianul care nu au rezistat sub „regimul lui Nistorescu”. Acea Vox Publica, care este promovată intens pe pagina electronică a postului Realitatea TV… La ce e bună o societatea civilăTot din aceiaşi nevoie s-au născut şi campaniile „Noi vrem respect” şi, mai nou, cea care îşi propune să cureţe media de ofiţerii acoperiţi din presă. Prin aceste campanii, trustul controlat de Sorin Ovidiu Vântu încearcă, cum spuneam, să se poziţioneze ca o tribună a moralităţii. Şi, prin aceasta, să acapereze o piaţă de nişă extrem de importantă pentru persuadarea politică – cea a liderilor de opinie. Care reprezintă, aşa cum se ştie, factori de presiune formidabili asupra politicului. Să luăm aminte, totuşi, la o situaţie pe cât de cinică, pe atât de paradoxală. Acelaşi trust care acum „vrea respect” s-a umplut de ruşine susţinând diverse grupuri politice. Şi tot acelaşi trust care astăzi clamează „curăţarea presei” a fost cel care găzduit jurnalişti dovediţi a fi colaboratori ai fostei Securităţi. (Cozmin Alexandru)