De ce „Snow White”, blockbuster cu vedete și buget de 270 de milioane de dolari a ajuns la un rating de 1,8 pe IMDb, din 100.000 de votanți, adică suficient de mulți? Este „woke” de vină? Foarte probabil că da, pentru că producția vine la capătul unui șir mai lung de filme în care s-au exagerat tematicile LGBTQ, s-a pus prea mult accentul pe diversitate, pe mesaje sociale, s-au încredințat unor actori rolurile unor pesonaje cam diferite rasial ori sexual șamd. S-ar putea ca ”Snow White” să plătească pentru toată această serie de filme, care au adus publicul la exasperare. Pe lista de filme sub nota 2 pe IMDB nu există decît producții de mic litraj, genul care îți lasă impresia că sunt făcute pe platourile altor filme, în pauzele de turnare. Ca o superproducție Disney să ajungă aici – după 9 ani de muncă! – e puțin spus cutremur; poate fi finalul unei epoci.

Oricît de nereușit ar fi filmul Disney, nu poate fi chiar atît de dezastruos încît să merite 1,8 pe IMDB. E la mijloc una dintre cele mai aspre sancțiuni din partea publicului din istoria artelor.

„Disaster Movie” (2008) – Rating: 1.9, „Epic Movie” (2007) – Rating: 1.9, „Son of the Mask” (2005) – Rating: 1.9, iată cîteva prostii cinematografice cu notă mai mare decît superproducția ”Snow White”

Studioul Disney a lansat pe 21 martie 2025 mult așteptata sa adaptare live-action a clasicului „Snow White and the Seven Dwarfs”, un film care a intrat în cinematografe cu un buget colosal de 270 de milioane de dolari și mari speranțe de a continua succesul remake-urilor live-action ale companiei. Cu toate acestea, la doar cîteva zile de la premieră, filmul regizat de Marc Webb și avîndu-le în rolurile principale pe Rachel Zegler (Snow White) și Gal Gadot (Evil Queen) a înregistrat un rating dezastruos de 1,9 pe IMDb, plasîndu-l printre cele mai prost cotate producții din istoria platformei. Ce s-a întîmplat cu această poveste de basm care promitea să reînvie magia originalului din 1937? Este ratingul scăzut o aspră sancțiune a publicului pentru orientarea „woke” a filmului sau există și alte motive care explică acest eșec?

Controversele pre-lansare: un teren minat cultural
Încă de la anunțarea proiectului în 2016, „Snow White” a fost înconjurat de controverse. Alegerea lui Rachel Zegler, o actriță fermecătoare și talentată, dar de origine columbiană, pentru a interpreta un personaj descris în basmul original ca avînd „pielea albă ca zăpada”, a stîrnit reacții virulente din partea unor segmente ale publicului. Criticii conservatori au etichetat filmul drept „Snow Woke”, acuzînd Disney că sacrifică fidelitatea față de povestea clasică pe altarul diversității forțate. Zegler însăși a alimentat focul controverselor cu declarații publice despre film, afirmînd în 2022 pentru Variety că „nu mai este 1937”, anul premierei filmului disneyan ”Albă ca zăpada și cei șapte pitici” și că Snow White nu va mai fi o fată care „visează la dragoste adevărată”, ci o „o femeie care știe că poate fi lider”. Aceste remarci au fost percepute de mulți fani ai originalului, ori a poveștii în general, ca o respingere a esenței romantice și inocente a poveștii.

Schimbările aduse celor șapte pitici au dat lovitura de grație. În loc de piticii tradiționali, Disney a optat pentru „creaturi magice” de diverse înălțimi, genuri și rase, o decizie influențată parțial de criticile actorului extrem de scund Peter Dinklage, care a numit reprezentarea originală a piticilor „înjositoare”. Rezultatul? Un val de nemulțumire din partea celor care au văzut în asta o încercare stîngace de a evita ofensele, dar care a sfîrșit prin a aliena publicul nostalgic.

Primele cifre de la box office nu au fost mai încurajatoare. Filmul a debutat cu doar 43 de milioane de dolari încasări domestice și 87 milioane la nivel global, cifre modeste în comparație cu alte remake-uri Disney precum „Beauty and the Beast” (174,6 milioane de dolari la debut) sau „The Lion King” (191,8 milioane). Cu un buget de 270 de milioane de dolari, la care se adaugă costuri de marketing estimate la peste 100 de milioane, „Snow White” are nevoie de cel puțin 500 de milioane de dolari pentru a atinge pragul de rentabilitate – un obiectiv care pare tot mai îndepărtat.

Criticii au fost, de asemenea, nemiloși. Pe Rotten Tomatoes, filmul a obținut un scor de doar 47% din partea criticilor, cu recenzii care variază de la „obositor de îngrozitor” (Peter Bradshaw, The Guardian) la „demn de critică” (David Fear, Rolling Stone). Mulți au criticat execuția vizuală slabă, CGI-ul neinspirat al „creaturilor magice” și lipsa de farmec a poveștii reimaginate. Totuși, Rachel Zegler a primit unele laude pentru interpretarea sa vocală, deși acest punct pozitiv a fost umbrit de ansamblul general dezamăgitor.

„Go woke, go broke”? O sancțiune a publicului sau altceva?
Teoria „go woke, go broke” – ideea că producțiile care adoptă o agendă progresistă sunt pedepsite de public prin boicot – a fost invocată rapid pe rețelele sociale și în presă. Trailerul filmului a acumulat peste 1 milion de „dislike-uri” pe YouTube în doar trei săptămîni de la lansare, iar ratingul de 1,9 pe IMDb sugerează o campanie masivă de „review bombing”. Postările de pe X reflectă furia unor fani: „Disney a vrut să piardă bani cu un film woke” (End Wokeness) sau „Rachel Zegler a devenit un risc pentru producători” (@chrishottentot). În plus, reacțiile negative au fost amplificate de pozițiile politice ale actriței principale, care, după victoria lui Donald Trump în 2024, a scris pe Instagram că „susținătorii lui Trump nu merită pace”, stîrnind un val de ostilitate din partea conservatorilor americani.

Desigur, atribuirea eșecului totalmente orientării „woke” nu ar fi corectă. Alte remake-uri Disney considerate „progresiste”, precum „The Little Mermaid” (2023) cu Halle Bailey, au avut succes financiar (peste 569 de milioane de dolari global), în ciuda unui backlash similar pre-lansare. Analistul de box office Paul Dergarabedian a declarat pentru Variety că „familiile și copiii probabil au vrut doar să vadă un film pentru toată familia și nu au fost conștienți de controverse”. Acest lucru sugerează că ratingul scăzut și debutul slab ar putea reflecta mai degrabă o combinație de factori: o poveste prost concepută, o campanie de marketing deficitară (Disney a redus chiar și amploarea premierei din Los Angeles) și o oboseală generală a publicului față de remake-urile live-action Disney.

Calitatea filmului: alt elefant din cameră
Dincolo de toate, calitatea intrinsecă a filmului pare să fie un factor important. Recenziile subliniază o lipsă de magie și coerență – elemente esențiale pentru un basm Disney. CGI-ul folosit pentru „creaturi” a fost comparat cu „hidoșeniile din The Polar Express” (Clarisse Loughrey, The Independent), iar noile cîntece de la Pasek și Paul au fost descrise ca „plate și lipsite de memorabilitate”. Chiar și fanii care ar fi putut trece peste schimbările ideologice s-au plîns de o experiență cinematografică lipsită de suflet. Ratingul IMDb de 1,8 reflectă și o dezamăgire reală față de produsul final.

Concluzie: woke a avariat grav Hollywoodul
„Snow White” din 2025 nu este doar un alt remake Disney, ci un studiu de caz despre cum ambițiile mari pot fi subminate de orientări politically-correct, decizii creative controversate, o gestionare slabă a percepției publice și, posibil, o suprasaturare a formulei live-action.

Dar, în principal, vina apasă pe umerii curentului „woke” care în ultimii ani a alienat publicul planetei. În 2022, a venit un prim avertisment dur din partea publicului, cînd filmul Disney ”Strange world” a luat 5,7 pe IMDb și a fost un dezastru de box-office. Culmea, nu era un film rău per ansamblu, dar publicului i-a fost cam greu să asimileze personajele principale: mama, o negresă obeză, tatăl, un alb cam tălîmb, fiul, un mulatru transgender, iar cîinele familiei avea doar trei picioare. Ce-i prea mult e prea mult.

Oamenii s-au săturat de nobili englezi medievali interpretați de asiatici, de femei negre în roluri de vikingi bărbați șamd. Nu trebuie să fii rasist pentru a-ți repugna ideea unui James Bond femeie de culoare.
Excepțiile sunt suportabile, pot chiar avea farmecul lor; cînd devin reguli tăioase, oamenii nu mai sunt încîntați.

Rămîne de văzut dacă Disney va învăța lecția sau va continua să mizeze pe reimaginări care riscă să-i alunge complet publicul de bază. Nu de alta, dar la pierderile financiare produse de filmele woke din ultimii ani s-ar putea ca studiourile Disney să ajungă curînd ca în bancul cu Ițic și rabinul: ”dragul meu, eu sfaturi aș mai avea, dar nu mai ai tu gîște!”. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: AI Grok