Uriaşa reacţie emoţională este firească. Este necesară. Ea poate conduce la reorganizarea sistemului. Şi la sancţionarea celor vinovaţi. Şi la creşterea ajutorului dat victimelor. Dar, pe termen lung, este inutilă. Şi va rămâne inutilă atât timp cât societatea românească se pricepe mai degrabă să deplângă, apoi să pedepsească, dar, în niciun caz, să prevină. Tragedia de la Colectiv – şi, din păcate, vor mai fi tineri morţi – ne demonstrează, încă o dată, că aşa cum este organizat statul român, el este incapabil să prevină tragedii. Şi asta se întâmplă pentru că prea puţini înţeleg un lucru pe care l-am afirmat în ultimii 25 de ani, îl afirm şi acum şi îl voi susţine până la moarte. Şi anume că, siguranţa cetăţeanului este mai presus decât securitatea statului.
Şi acum voi face o demonstraţie abruptă. Dură. Nemiloasă prin simplitatea ei. Şi voi începe, nu cu premisele, ci cu concluzia. Pentru ceea ce s-a întâmplat la Clubul Colectiv, principalul vinovat nu trebuie căutat în interior. Ci în exterior. Putem număra cât vrem numărul de instinctoare. Şi putem analiza, până ne doare capul, starea gurilor de aerisire. Şi ne putem cruci cât vrem că nu au existat cai de evacuare. Şi ne putem revolta că nu s-a procedat la tratarea contra-incediilor a materialelor de antifonare. Ne mai putem mira aşa şi revolta şi scandaliza la infinit. Şi poate veni procurorul general al statului cât vrea şi să-i ameninţe pe “vinovaţi”, nu cu 100 de ani de puşcărie, ci cu 100 de mii de ani. Iar lucrurile nu se vor schimba atât timp cât nu vom schimba paradigma.
Ce înseamnă schimbarea paradigmei? Înseamnă să punem cetăţeanul înaintea statului. Înseamnă să înţelegem că statul slujeşte cetăţeanul. Iar nu cetăţeanul slujeşte statul. Şi mai înseamnă să dăm de pământ cu “sistemul”. Cu adevăratul sistem ticăloşit. Cu acel sistem care îl sufocă pe cetăţean. În folos propriu. Şi ce înseamnă asta?
Asta înseamnă, pur şi simplu, să spunem că principalul vinovat pentru tot ceea ce s-a întâmplat, pentru această tragedie, pentru cele care anterioare, dar şi pentru cele viitoare, este statul. Statul român. Statul român care a organizat prost sau nu a organizat de tot sistemul de prevenţie. Haideţi să ne referim doar la pompieri. Ei nu controlează, nu amendează sau când amendează o fac de circumstanţă, luând şi ciubucul corespunzător de la reprezentanţii firmelor, dau autorizaţii contra-şpagă sau închid ochii când nu există autorizaţii, dar, în acelaşi timp, tot ei, pompierii – nu aceeaşi, dar colegi ai primilor – sunt cei care, dând dovadă de eroism, salvează vieţile unor oameni. Ce trebuie să facem? Să-i blamăm în bloc, ar fi incorect. Să-i felicităm în bloc, ar fi la fel de incorect. Un stat responsabil pentru cetăţenii săi, pentru a preveni asemenea tragedii, acţionează în forţă. Nu după. Ci înainte.
Am dat un singur exemplu. Exemplele sunt însă nenumărate. Statul român este iresponsabil. Cum poate fi făcut el responsabil.
Aştept ca o casă de avocaţi deşteaptă şi curajoasă să preia, în zilele următoare, rând pe rând, toate dramele individuale care s-au petrecut în această tragedie colectivă şi, în numele victimelor, a tuturor celor traumatizaţi, să acţioneze statul român în judecată. Atât statul, cât şi Primăria Sectorului 4. Şi să ceară bani la greu. Să arde statul. Să ardă Primăria. Până le sună apa în cap. Şi statul şi primăria astfel arse să fie silite să se întoarcă împotriva persoanelor vinovate. Iar ceea ce propun este independent de anchetele procurorilor.
Până când funcţionarii publici din Guvern şi din primarii nu vor fi usturător arşi la pungă, astfel încât să nu le mai convină să ia şpagă, nu vom avea un stat care să se lupte pentru siguranţa cetăţenilor lui. Şi doar o nenorocită de securitate a statului. (Sorin Roșca Stănescu)