Președintele bulgar Rumen Radev și-a anunțat azi demisia, provocînd turbulențe maxime, pentru că ceea ce se preconizează a urma dă frisoane Bruxellesului, motive de încîntare lui Trump, Orban sau Putin și, în general, sunt șanse mari să asistăm la o resetare a politicii vecinilor de la sud.

Demisia lui Radev cu fix un an înainte de finalul de mandat, marchează un moment pivotal în criza politică cronică a Bulgariei, care durează de cîțiva ani. Radev, un președinte de stînga, fost general de aviație și figură populară anti-corupție, a declarat că va depune demisia la Curtea Constituțională mîine. Decizia vine în contextul pregătirilor pentru a opta rundă de alegeri parlamentare anticipate în ultimii cinci ani, programate pentru aprilie 2026, și alimentează speculații intense despre intențiile sale viitoare.

Pentru că de ceva vreme au început să apară zvonuri despre intenția lui Radev, cel mai popular politician al momentului, de a lua taurul de coarne, într-un moment în care bulgarii au cam început să dea în clocot față de criza politică prelungită, din 2021 încoace, marcată de guverne instabile, corupție endemică și fragmentare parlamentară. Un nou partid.

Ultimul guvern a căzut în decembrie din cauza disputelor privind reformele administrative și bugetare, ducînd la dizolvarea parlamentului de către Radev. Președintele a jucat un rol central în această instabilitate: a numit guverne interimare de mai multe ori, a blocat inițiative legislative și a criticat dur elitele politice tradiționale (GERB și DPS, acuzate de corupție).
Vineri, Radev a anunțat alegeri anticipate după ce principalele partide au refuzat mandatul de a forma un guvern.

Spre deosebire de România, conform constituției bulgare, nu se fac anticipate prezidențiale, astfel că vicepreședintele Iliana Iotova, aliată loială a lui Radev, cu orientare similară de stînga și pro-rusă, va prelua interimatul pentru restul de mandat.

Demisia președintelui împinge Bulgaria spre o instabilitate și mai profundă, dar ar putea deschide ușa unor schimbări structurale, adică va fi mai rău o perioadă scurtă, dar pe termen mediu și lung s-ar putea ajunge la un liman.
Radev este independent, nefiind membru al niciunui partid, doar susținut de socialiști și încă vreo două formațiuni. Dar, cu o popularitate ridicată, peste 50% în sondaje recente, Radev ar putea forma un nou partid populist de stînga, similar cu „We Continue the Change” din trecut, pentru a sparge blocajul dintre GERB (centru-dreapta corupt), DPS (partidul minorității turce) și formațiunile pro-europene. El ar putea obține o majoritate, rezolvînd criza, pentru că ar avea pe mînă și guvernul, și președinția țării, prin fosta sa vicepreședintă.

Deocamdată sunt doar speculații, dar e aproape cert că Radev nu făcea asemenea act radical fără un plan.
Și lansarea unui partid nou cînd alegerile bat la ușă, de asemenea, e greu de crezut că nu are deja în spate o pregătire minuțioasă.

De ce Bruxellesul are motive de îngrijorare față de ce se petrece în Bulgaria?

Radev a fost un președinte pro-rus, critic la adresa NATO (a refuzat să trimită arme în Ucraina) și ambivalent față de UE. Nu e anti-european, dar nu e nici pe stilul slugarnic bolojenisto-useristo-nicușorist de la București. Poziționarea lui Rumen Radev față de Bruxelles, Donald Trump și Vladimir Putin este una atipică pentru Europa de Est, calculată și adesea ambiguă. Tocmai această ambiguitate îl face popular intern și problematic extern. Radev a avut cu Bruxellesul o cooperare rece, dublată de o neîncredere structurală.

El recunoaște apartenența Bulgariei la UE ca dat geopolitic ireversibil, evită confruntarea frontală cu instituțiile europene, respinge însă interferența politică și condiționalitățile excesive. Mesajul pe care s-a străduit să-l transmită a fost „Suntem în UE, dar nu suntem elevi în banca din fundul clasei.” Nicio asemănare cu România.

Liderul bulgar a criticat, de asemenea, dublul standard și toleranța Bruxelles-ului față de corupția „prietenilor potriviți”.
În ce privește poziționarea față de SUA, Radev nu este total trumpist, dar înțelege logica trumpistă, îi apropie discursul despre suveranitate, critica elitelor globaliste, accentul pe interes național, nu pe ideologie. Radev s-a regăsit în discursul lui Trump despre „America First”, adaptîndu-l la un soi de „Bulgaria First”.
În consecință, instalarea deplină a lui Radev la butoanele puterii de la Sofia îi convine, în opinia noastră, de minune lui Trump.

Dar, mai ales lui Putin. Radev a fost una dintre cele mai vocale figuri împotriva trimiterii de armament în Ucraina, susținînd că acest lucru „prelungește agonia” și transformă Bulgaria în parte a conflictului. El promovează constant ideea de „pace prin negocieri”, o retorică ce coincide cu narațiunea Kremlinului. De-a lungul timpului, a criticat eficiența sancțiunilor economice impuse Rusiei, argumentînd că acestea dăunează mai mult economiei bulgare (în special în sectorul energetic) decît celei rusești.

Radev a menținut canale deschise de comunicare cu Moscova, poziționînd Bulgaria ca un potențial mediator în regiune, fapt ce a iritat profund flancul estic al NATO, inclusiv Polonia și România. Și are nevoie disperată de petrol rusesc. Tradițional, Bulgaria, țară slavă, a fost mai apropiată de Rusia decît alte state din zonă, ca și de Turcia lui Erdogan, pentru că are o minoritate turcă masivă pe teritoriu.

Una peste alta, sunt toate șansele ca la sud de Dunăre progresismul bruxellez să mai încaseze curînd o lovitură, iar suveraniștii, precum Trump ori Orban să jubileze. Și doar ca o notă de final, să punctăm că la prezidențialele de ieri din Portugalia a intrat în finală un socialist cu un politician de extremă dreapta, ceea ce ar putea reprezenta curînd un nou motiv de nervi la Bruxelles. (Bogdan Tiberiu Iacob)