O apriga si neasteptata disputa are loc intre liderii PNL si cei ai PDL. Pe tema denumirii viitorului partid. Acelui rezultat din preconizata fuziune. O tema, lasata dinadins, in suspensie. Pentru a nu starni pasiuni. Dar iata, Klaus Iohannis a taiat nodul gordian. Si cativa reprezentanti PDL s-au oparit. Care va fi totusi numele noului partid?

Domnul Catalin Predoiu, vicepresedinte PDL si candidat prezidential al acestui partid, secondat de doamna Anca Boagiu care, pe neasteptate, face declaratii nu in nume propriu, nu in numele formatiunii sale policiti, ci ca vicepresedinte al popularilor europeni, precum si Ioan Oltean care, pe vremuri, inghitea broaste, afirma ca pentru ei, numele de PDL este la fel de important cum este si pentru liberali denumirea de PNL. Ca atare, renuntarea la aceasta denumire ar fi un sacrilegiu. Iar, a vorbi in numele PDL, anuntand ca acesta a renuntat de bunavoie la denumire, reprezinta un fapt reprobabil.

Sa se fi lansat Klaus Iohannis, in mod gratuit, in aceasta aventura? Sa fi facut el, chiar de la tribuna Congresului PNL, o afirmatie lipsita total de acoperire? Cum ca PDL isi abandoneaza denumirea? Ce interes ar fi avut? In acel moment el obtinuse deja presedintia PNL. Si era convins ca va fi votat de congres drept candidatul unic la prezidentiale. Si, de ce a tacut atat de mult Vasile Blaga? Nu Vasile Blaga este presedintele PDL? Nu el era cea mai indreptatita persoana sa apere promt numele acestui partid, daca acest nume trebuie aparat? Care este semnificatia neasteptatei tensiuni care apare intre cele doua partide, in plin proces de fuziune?

Opinia publica a aflat, inca de vineri, intr-un mod cat se poate de oficial, despre amendamentul Quintus adus statutului PNL. La propunerea venerabilului liberal, in unanimitate, congresul extraordinar a aprobat o prevedere statutara conform careia, numele istoric de Partid National Liberal nu poate fi schimbat. In nicio situatie. Este de asteptat ca despre aceasta masura radicala sa fi aflat si fruntasii PDL. Cu atat mai mult cu cat ei, pe buna dreptate, au urmarit, cu sufletul la gura, toate deciziile luate la congres. Pentru ca nu-i asa? Una dintre cele mai importante decizii viza chiar fuziunea. Daca vorbim despre o reactie obisnuita, naturala, spontana, ea ar fi trebuit, prin urmare, sa aiba loc nu sambata, ci vineri. Imediat dupa modificarea statutului PNL. Si, cu toate acestea, in mod straniu, cativa fruntasi ai acestui partid au reactionat, inflamandu-se, abia dupa anuntul, cat se poate de firesc, facut de Klaus Iohannis. Care a inteles – pun mana in foc – in urma unei discutii intre patru ochi cu Vasile Blaga ca, PDL este dispus sa adopte numele de PNL.

In cautarea unei explicatii pentru aceasta reactie atat de virulenta, incat l-a obligat pe Klaus Iohannis sa ofere o explicatie ezitanta, sunt silit sa fac cateva rationamente.

1. PDL, daca ne amintim bine, in 2012, isi cauta cu infrigurare o

noua identitate. Erodat in mod semnificativ la guvernare, acest partid era in situatia de a schimba nu numai denumirea si, in acest sens, s-au vehiculat propuneri si variante, ci si sigla, ca sa nu mai vorbim de culoare. Portocaliul a fost aruncat la gunoi in multe dintre filialele partidului, cu ocazia alegerilor locale. Si, judecand drept, nu exista niciun argument serios, mai ales dupa convulsiile din 2012, care i-ar putea determina pe PDL-isti sa tina cu dintii de denumire. Fie si numai din simplul motiv ca PDL este un nume relativ nou, fara o traditie, nascut prin ruperea PNL si alaturarea unora dintre liberali, partidului ajuns la guvernare sub Traian Basescu. In timp ce, PNL are o vechime de aproape 140 de ani si este cel mai vechi partid liberal din lume. Are, asadar, blazon. Si brand extrem de valoros.

2. Imposibilitatea schimbarii, in urma unei fuziunii, a numelui

Partidului National Liberal a fost batuta in cuie mai intai printr-o sedinta a Biroului Politic National, apoi in Delegatia Permanenta si, in fine, vineri, in Congres. Evenimentul a fost, de fiecare data, mediatizat, fara a exista, asa cum am aratat, vreo reactie din partea PDL.

3. Negocierile pentru fuziune se apropie cu pasi repezi de final. Ce

reprezinta ele? Pana una alta, un mod de a imparti, in mod paritar, desigur – dar ramane de vazut cum –, puterea in interiorul noului partid. Nu numai la centru, ci si in toate filialele. Dar, dincolo de acest algoritm, care este miezul acestei fuziuni? Armonizarea unor principii. A unor proiectii de natura politica, vizand principalele pozitii ale partidului, in plan intern si extern.

Cred ca abia acum putem identifica cauza reala a reactiei violente a unor

fruntasi PDL, in raport cu denumirea viitorului partid. Acestia sunt scosi la inaintare. In mod deliberat. Cu stiinta lui Blaga. Pentru ca urmeaza cea mai grea parte a negocierii, care vizeaza pozitia comuna fata de mult discutata tema a independentei justitie. Fata de politica in raport cu Uniunea Europeana. Vom continua sa ne ploconim sau vom fi mai fermi? Cum ne raportam la institutia drepturilor cetatenesti? Cum aparam egalitatea partilor in ceea ce priveste proprietatea sau drepturile procesuale? Si asa mai departe. Fuziunea nu este greu de anuntat in congresele celor doua partide si nici nu este greu de organizat un congres comun. Fuziunea nu este prea complicata juridic. Dar, fuziunea reala inseamna altceva. Inseamna crearea unei identitati in ceea ce priveste viziunea politica asupra unor teme de interes major pentru Romania. Ori, aici, vor avea loc cele mai dure negocieri.

In acest scop, PDL se pregateste. El arata ca va ceda foarte greu intr-o chestiune, in mod real neimportanta pentru acest partid, cum este cea a denumirii, pentru a obtine, la schimb, concesii, unele majore, din partea liberalilor in raport cu cele mai importante provocari de natura politica.

Motivele pentru care eu cred ca, fara niciun fel de mari probleme, numele viitorului partid, dorit de altfel si de PDL-isti, va fi Partidul National Liberal. (Sorin Roșca Stănescu)

SURSA: CorectNews.com