Din ce in ce mai insistent, lideri PSD – unul dintre acestia fiind chiar Victor Ponta – lanseaza un scenariu conform caruia PNL ar face tatonari in vederea intrarii la guvernare alaturi de PD-L. Cat este de real si cat este de ireal un asemenea proiect? In ce ar putea sa rezide interesul liberalilor de a se lipi la o guvernare falimentara?
Un fapt este cert. Si anume, ca indiferent cat de abrupta este prabusirea PD-L, numai o mica parte din electoratul care abandoneaza acest partid este dispus sa merga la liberali. Cei mai multi se duc la PSD. Sau, mai bine spus, se intorc. Atunci cand calculam reactiile cetatenilor in raport cu una sau alta dintre fortele politice, este obligatoriu sa evaluam un indicator despre care se vorbeste extrem de rar. Si anume, perceptia populatiei vizavi de ideologia partidului respectiv. Din aceasta perspectiva, am ajuns eu la concluzia enuntata mai sus. Si pe care o dezvolt in cele ce urmeaza.
In zadar, dupa o idee a lui Traian Basescu, democratii au facut cateva prestidigitatii politice. In zadar s-au dat de trei ori peste cap, anuntand ca nu mai sunt partid socialist si ca au trecut in cealalta extrema a spectrului politic. Ca au devenit conservatori. Adica populari. Ca au schimbat stanga cu dreapta. Chiar daca au fost primiti in internationala populara – pentru ca popularii europeni aveau interesul sa puna mana pe un numar mai mare de voturi, asigurandu-si astfel majoritatea in Parlamentul European – populatia Romaniei nu a crezut, nicio secunda, in jongleria PD-L. Dimpotriva. Democratii au fost votati si sustinuti nu ca partid de dreapta, ci ca partid socialist. Un partid socialist, au crezut oamenii, ceva mai bun, la guvernare, decat celalalt partid socialist, numit PSD.
Asadar, ce avem, sub aspectul spectrului politic, relativ semnificativ, ca forta electorala si numar de parlamentari? Doua partide socialiste, PSD si PD-L, care, sub aspectul grupurilor de interese, se afla la cutite si care vor ramane, in orice caz, despartite, atata timp cat unul dintre ele este dominat de personalitatea lui Traian Basescu, un partid liberal, care, in mod constant, obtine intre 15 si 20 la suta din electorat, indiferent in ce perioada ne-am plasa si UDMR, care este o organizatie civica, cu comportament de partid, prin fortarea Constitutiei. Membru al popularilor europeni, dar fiind reprezentata, de fapt, atat de grupuri de interese de stanga, cat si de grupuri de interese de dreapta; singurul liant in UDMR, fiind legat de interesele minoritatii.
Este adevarat ca PNL, in momentul in care va decide ca este oportun sa se implice in guvernare, nu o poate face de unul singur. Este obligatoriu sa se alieze ori cu PSD, ori cu PD-L. Daca, sub aspect ideologic, este egal cu cine o face, decizia nu poate sa depinda decat de alte interese, sa le spunem de natura conjuncturala. Ei bine, conjunctura face ca liberalii sunt la cutite cu Traian Basescu. Si nici nu au vreun motiv, cat de mic, sa-si asume, alaturi de PD-L, costurile unei guvernari dezastruoase.
In consecinta, afirmatiile din ultimele zile ale fruntasilor PSD, care indica o apropiere intre liberali si democrati, sunt simple manevre politice. Este un fel de provocare. De fapt, o invitatie voalata la o alianta. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)