La începutul acestei săptămîni a trecut tacit prin Senat, nebăgată în seamă, o lege care are menirea să apropie România de Europa civilizată, făcînd-o să se desprindă de stereotipurile trecutului, din păcate atît de prezente, încă. O lege care va avea, însă, tocmai din acest motiv, impactul unei bombe atomice pe scena politică, pentru că va permite ”invazia” femeilor în politică, în dauna foarte multor bărbați.

Este vorba, în esență, de un proiect de modificare a legii 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei, inițiat de cîteva zeci de parlamentari din toate partidele și care mai trebuie să treacă de Camera Deputaților pentru a-și intra în drepturi.
Ceea ce este exploziv – într-o țară ca România – este o prevedere nou introdusă potrivit căreia ”institutiile si autoritatile publice centrale si locale, civile si militare, unitatile economice si sociale, precum si partidele politice, organizatiile patronale si sindicale si alte entitati nonprofit, care isi desfasoara activitatea in baza unor statute proprii” vor fi obligate să asigure reprezentarea fiecărui gen, în conducere, în proporție de minim 40%.
Aceeași proporție se va regăsi, prin lege, și în cazul autorităților publice alese colectiv, prin modificarea legilor alegerilor parlamentare și locale, conform textului aceleișai propuneri.

În traducere, asta înseamnă, între altele, că 40% dintre parlamentari, președinți de CJ, primari, consilieri etc vor trebui să fie femei.
Nimic rău în asta.
Atît doar că proporțiile reale, în România – țară în care femeile dețin majoritatea, cu 52% din populație – sunt, la această oră, de-a dreptul catastrofale în raport cu cele prevăzute în noua lege.
Astfel, în parlament activează doar 11, 5% femei, jumătate față de media internațională și cca. un sfert din procentul noii legi. (Un progres, totuși, față de mandatul precedent, cu doar 9,76% femei).
În UE, doar Cipru și Ungaria sunt mai misogine decît țara noastră în ce privește reprezentarea politică. O proporție asemănătoare regăsim și la nivelul Guvernului, față de o medie europeană de 27%. În cadrul administraţiilor centrale ale statelor membre ale UE, femeile ocupă în prezent aproape 33% din posturi la primele două niveluri ale ierarhiei.
Cît despre administrația locală din România, ponderea bărbaților este de peste 80%, conform unui raport recent al Ministerului Muncii. No comment!

Dacă legea trece și partidele vor fi obligate să asigure femeilor o reprezentare de cca.40%, înseamnă că cele 30 de procente în plus față de reprezentarea actuală ar fi confiscate de la bărbații politicii.
Consecințele nu sunt greu de anticipat, în această situație.
La Camera deputaților, odată dezmeticiți, s-ar putea ca greii partidelor să facă tot posibilul să îngroape legea. Se știe doar că la noi funcționează de mulți ani o regulă de fier, aceea că politicienii se bat cu pumnul în piept în materie de promovarea femeii doar între alegeri și congresele de partid; cum se apropie acestea, cum uită tot cea au promis.
Pe de altă parte, creșterea masivă a reprezentării femeilor în politică este una dintre cerințele majore ale UE, iar o asemenea atitudine ar putea produce sprîncene încruntate la Bruxelles.

Există, teoretic, varianta modificării textului de lege în dezbaterile de la Cameră, numai că acesta e diabolic: nu se vorbește de asigurarea unei ponderi anume pentru femei, ci pentru fiecare gen în parte, ceea ce va îngreuna exponențial sarcina aleșilor neamului care ar ridica problema respectivă. Oricum am da-o, varianta uitării legii în sertare e cea mai la îndemînă și probabil că așa se va întîmpla dacă inițiatorii legii, societatea civilă ori UE nu vor face presiunile necesare, în timp util. (Bogdan Tiberiu Iacob)