La începutul acestei săptămîni, fostul președinte Traian Băsescu a făcut, într-o intervenție la B1TV, o afirmație cu un substrat înspăimîntător, menit să dea fiori reci democrației de la noi, poate și pentru că se bazează pe un mecanism îndelung verificat și confirmat de viața reală. O afirmație care a trecut aproape neobservată, deși ar fi meritat mult mai multă atenție, credem noi.

„Eu sunt un adversar declarat al arestului preventiv. O data tinut un om 3-5 luni in arest ce va face judecatorul care va judeca fondul? Se va simti solidar cu colegul sa acopere cele patru luni de arest preventiv”, a spus Basescu.

Declarația sa, extrem de simplă, ridică, însă, probleme cruciale pentru justiție, dat fiind că fostul președinte devoalează un mecanism de gîndire, să-i zicem, profund uman, care poate fi speculat abil în numele anumitor interese.
Mai precis, cu cît un personaj suspect stă mai mult în arest preventiv, cu atît cresc șansele ca el să fie condamnat, în final.
De ce?
Foarte simplu.

Dacă un personaj public, să zicem, e acuzat de anumite fapte în mass-media, el are dreptul legal de a pretinde despăgubiri.
Ion Cristoiu a plătit 400 de milioane de lei doar pentru că a scris despre scriitoarea Gabriela Adameșteanu, într-un pamflet, că e un personaj căruia nu i-ar putea spune nici ”fă”.
Recent, s-a aflat că Marius Tucă i-a plătit 40.000 de euro lui Varujan Vosganian doar pentru că în ziarul condus de el a apărut, la un moment dat, declarația unui fost ofițer DIE care susținea că liberalul ar fi fost ofițer acoperit.
Justiția a considerat că Varujan Vosganian merită această reparație, deși, ulterior acuzației, cariera sa nu a fost deloc afectată, ba dimpotrivă, a continuat să fie ales parlamentar, a ajuns ministru șamd.

Exemplele pot continua.

Arestul preventiv, însă, nu e o calomnie, Este, de multe ori, distrugerea deplină a unei vieți.
5-6 luni de ședere după gratii, în condiții îngrozitoare, printre criminali, păduchi și șobolani, expus telespectatorilor cu mîinile încătușate, cărat pe la audierile procurorilor, repudiat de prieteni, poate chiar de familie, lipsit, uneori, de tratamentele medicale adecvate, și, nu în ultimul rînd, lăsat fără slujbă, iată doar cîteva dintre avatarurile acesei măsuri pentru cel arestat.

Pentru a repara aceste orori, în cazurile în care justiția îi declară, finalmente, nevinovați pe cei încarcerați, Codul de procedură penală prevede acordarea de despăgubiri.

Art. 540
Felul şi întinderea reparaţiei
(1) La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării nelegale de libertate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra celui aflat în situaţia prevăzută la art. 538.
(2) Reparaţia constă în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel reţinut sau arestat nelegal să fie încredinţat unui institut de asistenţă socială şi medicală.
(3) La alegerea felului reparaţiei şi la întinderea acesteia se va ţine seama de situaţia celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse.

(4) Persoanelor îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate.

Fostul arestat preventiv poate acționa statul în judecată, mai precis ministerul de Finanțe, conform art.541, care stipulează că ”Pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărei circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice”. Așa cum a făcut fostul senator Liviu Ciupe, care a obținut 1,4 miliarde de lei (la valoarea de acum mai bine de un deceniu!!) pentru că a fost ținut nevinovat în arest preventiv.

Articolul 542, însă, are o prevedere importantă: ”În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, precum şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională pentru vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 538 şi 539, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii”.

Altfel spus, un cetățean arestat preventiv poate obține despăgubiri consistente pentru perioada de arest preventiv, pe care le plătește statul, într-o primă fază, din buzunarul celorlalți români contribuabili. Numai că, același stat, are obligația să recupereze, ulterior, banii respectivi de la magistrații care se fac vinovați de încarcerarea abuzivă.

Cine sunt magistrații respectivi, cumva procurorii DNA?
Nu.
Magistrații în cauză sunt, în primul rînd, judecătorii, cei care au cuvîntul decisiv în materie de arestări preventive.

Acești judecători pot ajunge în situația de a fi executați silit pentru sume amețitoare, în urma unor decizii în care au arestat preventiv nevinovați.

Un lucru pe care îl știu foarte bine și confrații lor chemați să dea verdicte în dosarele în care inculpații au fost arestați preventiv.

Cît de mult influențează un judecător, în deciderea acelei sentințe, conștientizarea faptului că, odată cu pronunțarea cuvîntului ”nevinovat” deschide, automat, drum pentru ca un confrate de al lui să își vadă, la rîndul lui, viața ruinată, pe bază de despăgubiri grele plătite?

Răspunsul cred, îl intuiește oricare dintre dumneavoastră, doar imaginîndu-vă că trebuie să luați ori ba o măsură care poate nenoroci un coleg de birou.

O condamnare, fie și la limita de jos a Codului penal, și cu suspendare, elimină acest pericol pentru judecătorii care au aprobat arestarea preventivă.
Mai ales că, se știe, cu cît durata arestului e mai mare, cu atît prețul plătit de judecător poate fi mai consistent.
De aici, scăderea aproape exponențială a șanselor de a fi achitat pentru cel care a stat jumătate de an ori mai mult în arest preventiv.
Două-trei decizii de despăgubiri masive pentru arestările din ultimul an ar fi suficient să bage în fibrilație întreaga justiție autohtonă.
Soluția pentru ca asta să nu se întîmple nu mai e nevoie să o furnizăm noi, a făcut-o deja Traian Băsescu. (Bogdan Tiberiu Iacob)