Analistul politic Bogdan Tiberiu Iacob a surprins un fenomen la care, recunosc, eu unul nu m-am gândit până acum. Şi subliniez: este vorba de un fenomen şi nu de un scenariu. Doamna Laura Codruţa Koveşi este o personalitate aflată în poziţia de start. Care se pregăteşte pentru ca, în 2019, să candideze, cu şanse reale, pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Cea prezidenţială. Şi, din această perspectivă, au loc diverse evoluţii curioase pe scena noastră politică. Ca să nu le denumesc perverse.

Cu acurateţea unui seismograf, Bogdan Tiberiu Iacob sesizează, din întreaga bâlbâiala din ultima vreme legată de un nou mandat la şefia DNA a Laurei Codruţa Koveşi, că i s-ar pregăti acesteia un înlocuitor. El observă că jurnaliştii “sistemului” s-au bâlbâit puţin cam mult, iar acum, într-un mod cu totul şi cu totul atipic, evită să susţină, pe faţă, aşa cum au făcut în trecut, poziţia şefului DNA. Ca şi când ar răspunde unor comenzi. Unor comenzi care nu o mai vor pe Koveşi pentru încă un mandat în această funcţie. Şi din motive care nu au deloc de a face cu lupta împotriva corupţiei. Motivele sunt, de astă dată, politice. Şeful DNA urmează să fie scos din teren pentru că numai astfel îi poate fi barat drumul spre prezidenţiale.

Ipoteza este spectaculoasă. Cu atât mai mult cu cât se bazează, nu pe presupuneri, ci pe informaţii. Şi pe observaţia atentă, nu numai a reacţiei presei, ci şi a prestaţiilor extraprofesionale ale şefului DNA.

Într-adevăr, Laura Codruţa Koveşi se comportă, de mai mult timp, ca şi când s-ar afla într-o campanie politică. Cultivă, neobişnuit de mult, o anumită parte a presei, furnizează, discret, dar constant, informaţii de natură să ofilească imaginea preşedintelui Klaus Iohannis şi amplifică, la maximum, popularitatea euro-atlantică de care se bucură. Se străduieşte din răsputeri să obţină un nou mandat de trei ani la şefia DNA. Situaţie, în principiu, permisă de lege. Dacă nu luăm în calcul faptul că, pe lângă mandatul care tocmai se încheie, de trei ani, ea a mai condus, în mod indirect, DNA, prin cele două mandate plus prelungirile de care a beneficiat în calitate de procuror general. Exact ceea ce nu a dorit legiuitorul. Exact ceea ce nu este în spiritul unui stat de drept. Şi a unei justiţii democratice care, în principiu, trebuie să refuze, atât cultul personalităţii, cât şi prezenţa aceleiaşi persoane, pentru o perioada extrem de lungă, în epicentrul Procuraturii.

Dar, atenţie, Laura Codruţa Koveşi se bucură de parteneri de nădejde. Cărora le este, la rândul ei, un partener de nădejde. În plan intern, în ciuda aparenţei, cel mai important parteneriat îl are cu Traian Băsescu. Apoi, cu un alt personaj temut, generalul Florian Coldea, care conduce întreaga parte operativă SRI şi care, la rândul său, nu numai că a fost promovat în această poziţie cheie de Traian Băsescu, dar îi este, în continuare, fidel, în ciuda unor animozităţi regizate. Este, de asemenea, susţinută de încă extrem de puternicul Gabriel Oprea. Are un parteneriat cheie nu numai cu Livia Stanciu, preşedinta Înaltei Curţi, ci şi cu succesoarea acesteia. Se află, în mod cert, într-un strâns parteneriat, în mod nemijlocit, dar şi în mod mijlocit, cu noul vicepreşedinte CSM, Bogdan Gabor. Iar lista este, desigur, mult mai lungă.

Şi, evident, beneficiază de multiple parteneriate externe. Cu reprezentanţii Uniunii Europene. Dar, mai ales, cu înalţi reprezentanţi de peste ocean. Atât de strânse încât mulţi s-au întrebat dacă nu cumva lucrează sub dublu drapel. Şi dacă da, atunci este de înţeles de ce şi din exterior există forţe redutabile care o împing spre preşedinţie.

Dar se împiedică de domnul Klaus Iohannis. Acesta şi-a construit întreaga strategie, nu numai de campanie, ci şi de preşedinte pe existenţa a două mandate. Este o strategie complexă, pentru zece ani. Pe care, în ciuda multiplelor ironii ale opozanţilor săi, observ că o urmează pas cu pas. Unde se loveşte Klaus Iohannis cu capul de sticlă, este exact zona serviciilor. A acelor componente ale serviciilor care o protejează şi o împing în faţă pe Laura Codruţa Kovesi. Este însuşi “sistemul”. Care, cu certitudine, dacă nu va fi demontat în acest an, va înghiţi România. Cu corupţie cu tot.

Dar nici Klaus Iohannis nu pare, aşa cum cred unii, un preşedinte de mucava. Cred că îl cunosc suficient de bine pentru a susţine teza că are energie şi forţă. Şi ambiţia de a nu părăsi prematur terenul de luptă. Iar terenul său de luptă este preşedinţia, pe parcursul a două mandate, de câte cinci ani.

În aceste condiţii, preşedintele şi-ar pune singur funia la gât, legându-şi nodul şi strângându-l bine, dacă ar face cel mai mic gest pentru a dubla, împotriva spiritului legii, mandatul de şef DNA al Laurei Codruţa Koveşi.

De ce? Pentru că în următorii trei ani doamna Laura Codruţa Koveşi, bine sfătuită, va închide triumfal cele mai importate dosare cercetate acum, va mări presiunea împotriva judecătorilor, iar, la sfârşit, va demonstra că a pus capăt marii corupţii. În 2019, ca prin minune, nu va mai exista decât corupţie mică. Bilanţul DNA va fi carul ei triumfal, în vârful căruia va defila spre Palatul Cotroceni.

Şi iute aşa, prima femeia preşedinte nu va fi Elena Udrea, astăzi navetistă prin beciul domnesc, ci o persoană la care lumea se aştepta mai puţin. Laura Codruţa Koveşi. (Sorin Roșca Stănescu)