Plenul Senatului a respins, miercuri, propunerea de lege privind trecerea Serviciului de Telecomunicații Speciale în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, votul putînd fi calificat, fără teamă, drept unul dintre cele mai stranii din ultimii ani. E aproape cert, credem noi, că în spatele său se ascund interese și negocieri de nivel înalt.

Partidul lui Ponta a dus, în ultimii 5-6 ani o luptă aprigă împotriva STS, serviciu pe care l-a acuzat inclusiv de fraude electorale în condițiile în care acesta coordonează toată infrastructura de comunicaţii şi informatică pentru procesele electorale. Adevărul e că nu puține au fost speculațiile potrivit cărora STS are capacitatea de a deturna serios cursul procesului electoral, de la un actor la altul, cel puțin în limita unui anumit număr de procente. Înaintea prezidențialelor din 2009, spre exemplu, PSD, prin vocea lui Titus Corlățean, îl acuza pe primul ministru Emil Boc că ”prin refuzul soft-ului STS de detectare a votului multiplu dovedeste intentia de fraudare a legerilor”.

Șeful STS, gen.Marcel Opriș, a fost, și el, acuzat de nenumărate ori că e omul de casă al lui Traian Băsescu și artizan din umbră al succeselor sale electorale.
Evenimente precum tragedia aviatică din Apuseni au dat ocazia PSD și PNL, încă unite în USL, să treacă la acțiune, depunînd un proiect de lege prin care STS urma să treacă în subordinea MAI, ”pentru o mai bună coordonare a tuturor instituţiilor care au atribuţii în intervenţia în situaţii de urgenţă”, după cum susținea însuși Ponta.
Replica nu se lăsa așteptată, din partea lui Mihai Răzvan Ungureanu: „Ponta se foloseşte de o tragedie pentru a-şi face jocurile politice. Demiterea şefului STS n-are nicio legătură cu organizarea defectuoasă a acestei operaţiuni de salvare. PSD este la a nu ştiu câtă încercare de a-şi planta propriii oameni în structurile de conducere ale acestei instituţii. Ponta este convins că STS îi poate aduce voturi în an electoral, prin numirea unui om al USL-ului la conducerea instituţiei”.

Un mic incident l-a determinat pe Ponta să se răzgîndească pentru scurt timp și să susțină plasarea STS sub control parlamentar, în locul celui al MAI: e vorba de nominalizarea lui Klaus Iohannis la șefia ministerului, de către liberali. Trebuie spus că, la acea vreme, Iohannis nu era deranjat cîtuși de puțin de trecerea STS la MAI. Motiv pentru care i-ar fi fost dificil acum să conteste transferul STS, prin votul parlamentului.

După ruperea USL, Ponta, susținut de UNPR, a revenit la varianta trecerii STS la MAI, cu desemnarea șefului de către primul ministru.
Proiectul de lege a trecut tacit prin Camera Deputaților și a ajuns în Senat.
Acolo unde PSD și aliații săi dețin majoritatea, plus că, reamintim proiectul a fost, de la bun început, și pe gustul liberalilor.
Pentru prima dată în ultimul deceniu, STS s-a trezit cu jugulara expusă în fața colților tăioși ai PSD.

Nu trebuia decît ca Ponta să strîngă fălcile, și Iohannis își pierdea un braț.
Supus votului, stupoare: nu doar că proiectul e respins, dar întrunește doar 4 voturi favorabile, cel mai probabil din partea independenților.

Asta nu poate însemna decît ”ordin de zi pe unitate”, la nivelul coaliției de guvernămînt.

De ce a renunțat de bună voie PSD la decuplarea unui important – mai ales electoral – serviciu secret de Cotroceni, în unicul moment cînd putea pune mîna nestingherit pe el?

Nu știm.
Putem doar să speculăm că la mijloc e vorba de un troc la nivel înalt.
Unul în urma căruia președintele ține STS la distanță de partidele politice, înaintea crucialului an electoral 2016.
Dar în urma căruia Iohannis trebuie să și ofere ceva, în contrapartidă.
Ce anume, iarăși, nu știm.

În treacăt să consemnăm, însă, apariția, azi, în influentul Financial Times, a unui articol intitulat „Războiul tăcut al Rusiei împotriva Occidentului”, în care fostul șef al SRI, George Maior, avertizează asupra pericolului reprezentat pentru Europa de către Rusia, subliniind totodată că UE și NATO trebuie să adopte o nouă strategie de securitate.
Un discurs de veritabil șef al SIE, am zice noi. (Bogdan Tiberiu Iacob)