E posibil ca un prim-ministru să fie desemnat doar pentru a ”rezolva” un mega-contract în beneficiul anumitor entități, fie ele private sau de stat (nu neapărat român)? Unii au spus, în timp, că da. Și au dat și cazuri concrete, iar cînd spunem ”unii” ne referim la persoane din cercuri informaționale de vîrf, după cum vom reaminti mai jos. Întrebarea legitimă în acest moment este, dat fiind contextul: a fost Ilie Bolojan desemnat special pentru a ”rezolva” scandalosul program SAFE care îndatorează România în beneficiul unor giganți europeni? Ar putea explica asta un mister de proporții din jurul desemnării lui nea Ilie Sărăcie anul trecut, peste care s-a trecut prea ușor?

Scurt rememer: într-o declarație politică în parlament din 2012, deputatul PSD Ion Stan, mulți ani fost președinte ori vicepreședinte al Comisiei SRI, a făcut acuzații explozive legate de neașteptata desemnare ca premier, în februarie acel an, a lui Mihai Răzvan Ungureanu, direct din fotoliul de director al SIE:

”Desemnarea sa ca prim-ministru a fost o „mutare în plic” primită de Traian Băsescu de la lobbystul Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc., acreditat pe lîngă chiriaşul Palatului Cotroceni. (s.n.) Acesta, la rîndul său, înglodat în angajamente de trădare în favoarea protectorilor externi. Deşi departe de mine gîndul de a fi vreun fan de al lui Emil Boc, acesta a avut, în cele din urmă, şi o zvîcnire de conştiinţă, refuzînd să se conformeze lobbystului, iar acesta i-a ordonat debarcarea.

În acest sens, Gabriel Oprea şi structurile speciale de informaţii şi diversiune avute în subordine, cu asistenţa agenţilor de operaţiuni psihologice speciale, acoperiţi la o adresă din strada Povernei, au pus în operă a doua „Revoluţie de iarnă” din Piaţa Universităţii. Cum de au scăpat scenariştii şi regizorii controlul evenimentelor? Au ales un prim-ministru de mucava. Un Pinocchio cu apucături de domnişoară sadomasochistă, deprins la SIE cu tertipurile ieftine ale celor rataţi în ale spionajului, care l-au umflat cu alune şi îmbălsămat în whisky. Pe seama speranţelor învestite în această sugativă politică, avidă de putere, onoruri şi avere, Chevron i-a impus să contracteze creditele pentru acoperirea riscurilor de mediu, iar Roman Cooper i-a cerut o perioadă de graţie, în care să fie scutită de taxe şi impozite, plus o serie de garanţii şi alte facilităţi.

În weekend-ul de 1 mai, prim-ministrul cenzurat (demis prin moțiune n.n.) a fost convocat la Neptun. Oficial de Traian Băsescu, neoficial de lobbystul anterior menţionat, prilej cu care Băsescu şi Ungureanu au fost sever reevaluaţi, ca elemente de sprijin al intereselor companiilor străine amintite, reamintindu-li-se că sunt pasibili de executare politică silită, fiecare după cît li s-a transferat în conturile ce pot fi imediat descărcate la zero” a spus deputatul.

Și acum, să punctăm un mister al anului trecut. Se tot vorbește că România momentului nu are guvern plin de vreo 80 de zile, dar nu e chiar ceva nemaiîntîlnit. Pentru că nu mai departe de anul trecut, am stat fără guvern plin 49 de zile. Pe 5 mai a demisionat premierul Ciolacu și, implicit, tot guvernul. Nicușor Dan a depus jurămîntul de președinte pe 26 mai, și am avut guvern Bolojan plin abia pe 23 iunie.

În mod normal, și constituțional, și moral, președintele interimar Ilie Bolojan avea dreptul și obligația să desemneze el însuși un premier, în zilele de după 5 mai. Nu a făcut-o. Și e de-a dreptul ciudat, pentru că ar fi fost șansa lui de a desemna un premier ales de el și nu de viitorul președinte. Un avantaj politic imens și de neratat, să recunoaștem. De ce nu a folosit Bolojan acea oportunitate, lăsînd România 49 de zile fără guvern plin într-un moment greu?

Simplu, în opinia noastră: pentru că Bolojan era deja stabilit de alții drept viitor premier și ar fi fost ridicol să se autodesemneze, așa că a preferat înscăunarea lui Nicușor, simulacrul acestuia de consultări cu partidele și anunțurile repetate – dar și șocante – gen ”nu ne grăbim, vom avea guvern peste 3-4 săptămîni” sau chiar ”două luni”, pentru că nu vrem să ne pripim, vrem un guvern cu sprijin solid, cu un acord scris pe programului de guvernare între parteneri etc. Atît de solid a fost guvernul nou, că a durat 11 luni mari și late, iar acum suntem iar în criză.

Despre programul SAFE să spunem că a încolțit în mintea Ursulei von der Leyen încă de acum doi ani. Pe 18 iulie 2024, cînd ea și-a prezentat garanțiile politice pentru al doilea mandat, a inclus apărarea printre prioritățile centrale și a promis explicit că noua Comisie va prezenta un „White Paper on the Future of European Defence” în primele 100 de zile de mandat.

Pe 1 decembrie 2024, Andrius Kubilius a preluat funcția – nou-creată – de comisar pentru Apărare și Spațiu. Chiar din scrisoarea de mandat primită de la von der Leyen, împreună cu Kaja Kallas (Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă), cei doi au primit sarcina explicită de a scrie acest document, cu obiectivul declarat de a „încadra o nouă abordare a apărării și a identifica nevoile de investiții pentru capacități de apărare integrale, bazate pe achiziții comune.”

Pe 4 martie 2025, von der Leyen a scos separat, înaintea White Paper-ului, planul „ReArm Europe” – cu cifra de 800 de miliarde de euro – tocmai pentru ca acesta să ajungă deja aprobat de Consiliul European (6 martie) înainte ca White Paper-ul propriu-zis să fie publicat.

Conținutul final, publicat pe 19 martie 2025 sub titlul „White Paper for European Defence Readiness 2030″, trata patru direcții: golurile de capacitate ale industriei europene de apărare (apărare aeriană și antirachetă, artilerie, muniție, drone, mobilitate militară, AI/cuantică, război electronic), competitivitatea industrială, nevoile de investiții și posibilitatea ca Comisia să acționeze ca organism central de achiziție în numele statelor membre, la cerere.

Deci: ideea unei reforme structurale a industriei de apărare europene și a unui comisar dedicat exista deja din 2024–ianuarie 2025. Ce apare nou pe 4 martie 2025 este decizia politică concretă de a o îmbrăca într-un plan de finanțare de 800 de miliarde de euro, iar pe 19 martie apare arhitectura tehnică exactă – inclusiv mecanismul de împrumut care avea să devină SAFE. Nu e o inovație bruscă, ci accelerarea, sub presiunea directă a războiului din Ucraina și a incertitudinii privind sprijinul american, a unei discuții care era deja în lucru la Bruxelles.
Pe 19 martie 2025, Comisia a lansat oficial pachetul complet – White Paper-ul pentru Apărare plus propunerea de regulament SAFE cu cei 150 de miliarde de euro în împrumuturi.

Mai rămînea ca guverne europene docile să achieseze la mărețul plan – atît de criticat – al Ursulei de înarmare europeană și povestea era rezolvată.

Și avem așa:

3 aprilie 2025 – Ilie Bolojan, președinte interimar, se întîlnește la Cotroceni cu reprezentanți ai industriei naționale de apărare și ai sindicatelor din domeniu, pe tema planului UE de consolidare a capacităților de apărare.
11 aprilie 2025 – CSAT emite un memorandum, avizat de Ciolacu, premier la acea dată, prin care propune ca MApN- nu Cancelaria premierului – să coordoneze programul SAFE.
30 aprilie 2025 – Ședință CSAT condusă de Bolojan în care se discută dacă atribuțiile rămîn la MApN (varianta inițială) sau trec la coordonarea Cancelariei premierului – varianta susținută de Ciolacu. Potrivit documentului Administrației Prezidențiale, Bolojan a propus reformularea articolului relevant din proiectul de hotărîre CSAT, iar soluția adoptată atunci a fost menținerea atribuțiilor tehnice la instituțiile competente – deci NU la Cancelarie.
5 mai 2025 – Guvernul Ciolacu cade.
27 mai 2025 – Regulamentul SAFE e adoptat la nivel european.
23 iunie 2025 – Bolojan devine premier.
12 noiembrie 2025 – Ilie Bolojan: ”Am avut astăzi, la Palatul Victoria, o nouă întrevedere cu Armin Papperger, CEO Rheinmetall AG, și cu reprezentanți ai conducerii companiei. Am ajuns la o înțelegere de cooperare industrială și de furnizare echipamente militare, care răspunde unor nevoi imediate ale României”.
20 noiembrie 2025 – OUG 62/2025 schimbă situația și stabilește că de programul SAFE se ocupă cancelaria lui Bolojan.

Nu știm dacă Bolojan a fost cu adevărat ales special, selectat din timp, pentru a executa acest plan din partea României, dar un lucru e sigur: nemțoaica Ursula, din patria Rheinmetall, nu are de ce să se plîngă pînă acum. (Bogdan Tiberiu Iacob)