Argumentul forte al presei băsiste în marele scandal al momentului e acela că președintele e nevinovat, fiind victima neghiobiei și a rapacității fratelui său, care l-ar fi băgat în troacă. Marea întrebare, însă, analizînd faptele la rece, e dacă într-adevăr așa au stat lucrurile sau nu cumva a fost exact pe dos. Cine pe cine a înfundat în scandalul Bercea Mondial?

Să ne întoarcem în timp cîțiva ani, în momentul Sărbătorii Rromilor de la Costești, în septembrie 2009.

Prezență stupefiantă a familiei prezidențiale în mijlocul unor clanuri țigănești extrem de controversate. Nu e o sărbătoare a țiganilor simpli, de rînd, ci a acelor care își permit chiolhane cu purcei de lapte, icre negre, valuri de whisky șamd și care sunt așteptați la poalele dealului de Merțane și BMW-uri. Cei mai mulți, să o spunem de-a dreptul, sunt interlopi.

La un moment dat, pe neașteptate, unul dintre cei mai mari infractori prezenți, Bercea Mondial, apare și îi dăruiește nevestei președintelui o salbă țigănească de aur și tot el – oroare maximă! – i-o pune la gît, cu labele dolofane, sub privirile binevoitoare ale șefului statului.

Să oprim filmul aici, pentru că încep marile întrebări.
Cum a permis SPP expunerea familiei prezidențiale într-o zonă deschisă, plină de indivizi însumînd, probabil, sute de ani de pușcărie, în cadrul unei vizite neconfirmate oficial de către președinție în prealabil?
Și cum i-a permis SPP lui Bercea asemenea gest neprogramat, conform declarațiilor ulterioare ale lui Dorin Cioabă, organizatorul manifestării, în condițiile în care Bercea avea în mod clar profilul unui ucigaș, al unui individ periculos, plin de dosare penale și implicat în scandaluri fără număr? Același personaj, după doar un an și ceva, avea să își înjunghie propriul nepot, un copil de 14 ani.
Dacă individul scotea un cuțit și o înjunghia pe Prima Doamnă, apoi se făcea nevăzut în mulțimea de țigani care surclasau numeric SPP?

Doi ani mai tîrziu, la același festival de la Costești avea să fie arestat un interlop care avea la el pistol fără autorizație.

Într-un interviu de acum cîțiva ani, unul dintre cei mai reputați ofițeri-instructori din SPP explica, sec, că un demnitar nu are decît să facă pe el atît timp cît garda acestuia nu a apucat să verifice în prealabil toaleta, asta apropo de nivelul precauțiilor.

Să fi fost ofițerii din garda prezidențială atît de iresponsabili, la Costești?

Sau, mai probabil, problema fusese deja analizată, iar președintele le transmisese că lucrurile sunt OK? Iar manevra ”spontană” a lui Bercea nu era chiar atît de spontană?

Pentru că, să nu uităm, la vremea respectivă existau deja relatări de presă despre legături oculte politico-electorale între Băsescu și PDL, de-o parte, și clanurile țigănești, de alta. Legături care dăinuie pînă azi, vezi acordul politic încheiat de Mișcarea Populară, anul acesta, cu regele Cioabă, fix înainte de alegeri. Cînd regele Cioabă a făcut atac de cord în Turcia, Băsescu l-a rugat personal pe medicul Brădișteanu să meargă și să se ocupe de el, iar cînd a murit Florin Cioabă, Băsescu a mers la priveghi și a lăcrimat. Amendat repetat de Consiliul Anti-Discrimnare pentru rasism, Băsescu e liderul politic cel mai des semnalat, totuși, în preajma liderilor țiganilor.

Revenind, cîteva luni mai tîrziu, în 2010, Mircea Băsescu avea să se încuscrească cu Bercea, declarînd, totuși, presei, că nu îl cunoscuse pînă atunci. Nu e exclus să fi fost sincer.
Asta, pentru că tot presa relata la acea vreme că botezul unui copil fusese prețul cerut de clanul Bercea în contul sprijinului dat în campania din 2009. Președintele ar fi refuzat, însă, implicarea sa directă și a fiicei sale, EBA, băgîndu-l la înaintare pe fratele său, Mircea.

Că familia prezidențială avea legături de-a dreptul iritante cu clanurile țigănești o dovedește și alt eveniment, anume nunta Elenei Băsescu, acolo unde cadoul oferit de Dorin Cioabă a fost o păpușă cu o salbă de aur la gît.

Este, așadar, Mircea Băsescu cel care și-a băgat fratele în cloaca interlopilor, sau invers?

O enigmă care ar putea fi cel puțin parțial clarificată de către audierea în parlament a șefilor SPP – salutară inițiativa lui Tăriceanu – , care să dea explicații, între altele, privind uluitoarea breșă de securitate de la festivalul rromilor.

În mod normal, Mircea Băsescu ar fi trebuit supravegheat informativ de către servicii în permanență, încă de pe vremea cînd firma sa alimentară avea contracte cu NATO. Ce s-ar fi întîmpla dacă un iresponsabil aflat în poziția lui s-ar fi apucat să otrăvească, spre exemplu, alimentele destinate soldaților americani?

Ar fi trebuit supravegheat în permanență de către SPP și în virtutea art.1 din legea Nr. 191 din 19 octombrie 1998, care spune ”SPP este organ de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor români, a demnitarilor străini pe timpul şederii lor în România, a familiilor acestora”. Nici vorbă de prevederea cu rudele strict de gradul 1 de care se vorbește în media ultimelor zile, ci de familii, în ansamblu.

A existat acea supraveghere informativă firească, în cazul Mircea Băsescu? Și dacă da, unde au ajuns rapoartele? S-a ținut cont de ele ori ba? Și dacă nu, în numele căror interese?

O altă teorie dragă membrilor bisericii ”Adorarea lui Băsescu”, vorba lui Ion Cristoiu, e aceea că președintele nu are motive să demisioneze atît timp cît nu există dovezi că ar fi acționat personal în cazul Bercea.
Să trecem peste declarația șocantă de zilele trecute, ”între justiție și fratele meu am ales justiția”, care transmite clar mesajul că președintele avea posibilitatea unei alegeri în acest caz (cum? în ce fel?), dar a făcut alegerea ”corectă”.
Și să ne ocupăm de un alt aspect.

Un membru al familiei prezidențiale, de oriunde, aflat – fie și pe cont propriu – în relații cu clanuri mafiote creează automat o vulnerabilitate în materie de siguranță națională.
Prin nașterea condițiilor de șantaj la adresa membrului familiei, devine șantajabil însuși președintele. Pentru un stat nu există garanții ferme că respectivul demnitar nu cedează șantajului, ceea ce înseamnă probleme grave la nivel înalt.

Nici măcar Codul Penal nu ignoră legăturile familiale, dovadă că infracțiunea de favorizare a infractorului nu se aplică și membrilor familiei acestuia.

Acum cîțiva ani, a făcut vîlvă decizia președintelui de a include în în Strategia de Apărare, pe lista vulnerabilităților României, a presiunilor exercitate de presă asupra deciziei politice.
În documentul analizat în CSAT se vorbea de presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului, și care reprezintă o vulnerabilitate a statului român.

Aflăm azi, de la comentatorii băsiști, că amestecul familiei prezidențiale în scandaluri cu clanuri mafiote implicînd posibil trafic de influență la nivel înalt nu ar fi, nici pe departe, o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.

Ceea ce nu se înțelege la noi este că demisia de onoare nu se dă neapărat cînd ești vinovat. Ci și atunci cînd, conjunctural ori ba, ai dus funcția înaltă în stat pe care o deții într-o zonă în care riscă să fie maculată, singura modalitate de protejare a acesteia fiind, în consecință, renunțarea demnă la ea.

E un sacrificiu major, dar unul pe care bărbații de stat trebuie să fie gata să îl facă, parte din fișa postului.

Nu mai departe de acum un an, guvernul Cehiei a picat după ce premierul a demisionat pentru că secretara lui abuzase de funcție, punînd serviciile secrete pe urmele soției șefului său. În 2012, președintele Germaniei a demisionat după ce presa a relatat că unele vacanțe ale familiei sale erau plătite de un afacerist suspectat de favoritisme prezidențiale.
Predecesorul său în funcție demisionase, la rîndul său, în 2010, după declarații considerate nepotrivite date într-un banal interviu. Directorul CIA, David Petraeus, şi-a dat demisia din cauza unei legături amoroase. Președintele Obama a avut probleme serioase de imagine în ultimii ani doar pentru că o mătușă de a lui a rămas ilegal în SUA după ce îi expirase perioada de ședere.

În România, probabil că toate acestea ar fi considerate doar niște glume, atît timp cît se găsesc voci autorizate să vorbească de inocența președintelui atunci cînd propriul frate al acestuia abia termină implicarea în afaceri oneroase cu armament că se și apucă de businessuri cu interlopi sîngeroși. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: romaniatv.net