Un fenomen misterios, absolut fără precedent și de o gravitate incomensurabilă e în plină derulare: România e în criză economică, a spus chiar noul președinte că suntem în recesiune, are guvern interimar, banii din visteria statului s-au terminat, are primele instituții care anunță că nu mai au bani de salarii, împrumuturile externe se iau tot mai greu, banii europeni sunt cvasi-blocați. Tot leadershipul politic e de acord că sunt necesare măsuri urgente și profunde. Dar, ce să vezi? Președintele țării face un anunț șocant: vom avea guvern plin în 3-4 săptămîni, că nu ne grăbim(??!) Apoi, mărește potul: una-două luni. Așa cum am scris, suntem deja în afara cadrului constituțional, premierul trebuia desemnat după consultări cu partidele imediat după căderea guvernului, pe 5 mai. Ce ascunde halucinanta tergiversare a instalării conducerii țării? Nu știm cu precizie. Dar începe să se contureze un scenariu terifiant: declararea, curînd, a stării de urgență la nivel național din rațiuni economice. Cu mînă liberă la luat măsuri radicale.

O lună-două pînă la instalarea unui nou guvern, termen dat ieri de Nicușor Dan, înseamnă că se depășesc și cele 45 de zile de interimat al miniștrilor, ceea ce va crea probleme imense. Guvernul actual nu poate da ordonanțe și ordonanțe de urgență, nu poate iniția legi. Doar acte administrative și atît.

Informațiile care se vehiculează în mediile politice spun că situația e dramatică, pentru că partidele ”pro-europene” nu au deloc viziuni comune legate de reformele și măsurile care trebuie luate, gen cotă unică versus impozit progresiv, reduceri de cheltuieli bugetare versus creșteri de taxe șamd.

Tărăgănarea luării de măsuri – absolut aberantă dat fiind contextul grav – poate atrage curînd perspectiva unui colaps, iar asta poate împinge statul să declare starea de urgență în economie. Vorbim de situații precum colaps financiar, hiperinflație, incapacitate de plată a statului, inclusiv a pensiilor și a salariilor, blocaje în instituții-cheie șamd.

Se poate face asta, legal?
Răspuns: da.
Legea 453/2004 stipulează la Art. 3. – ”Starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii: a) existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale”.

Este starea economiei o amenințare la adresa securității naționale?
Răspuns: da. Și, țineți-vă bine, între amenințările la securitatea națională se numără și ”guvernarea ineficientă”.

Iată ce aflăm din Strategia de Securitate Națională adoptată în mandatele lui Traian Băsescu:

”Securitatea naţională urmăreşte să asigure starea de normalitate democratică la care aspiră societatea – cetăţenii, comunităţile şi statul – pe baza eforturilor ce vizează deplina instaurare a legalităţii, făurirea prosperităţii economice, echilibrul social şi stabilitatea politică”.

”Principalele riscuri şi ameninţări, de natură politică, economică, socială şi militară, capabile să pună în pericol siguranţa cetăţeanului şi securitatea naţională a României, valorile şi interesele sale ca stat membru al comunităţii europene şi euroatlantice sunt: terorismul internaţional structurat în reţele transfrontaliere; proliferarea armelor de distrugere în masă; conflictele regionale; criminalitatea transnaţională organizată; guvernarea ineficientă”.

”Securitatea naţională poate fi, de asemenea, pusă în pericol de o serie de fenomene grave, de natură geofizică, meteo-climatică ori asociată, provenind din mediu sau reflectînd degradarea acestuia, inclusiv ca urmare a unor activităţi umane periculoase, dăunătoare sau iresponsabile. În rîndul acestor fenomene grave, trebuie avute în vedere: catastrofele naturale(…) perturbarea substanţială a vieţii economico-sociale şi poluarea gravă a mediului pe teritoriul naţional sau în regiunile adiacente”.

Precizări similare se regăsesc și în Strategia Națională de Apărare a Țării din ultimii ani.

Una peste alta, ”perturbarea substanţială a vieţii economico-sociale” din cauza unei ”guvernări ineficiente” este motiv legal și constituțional de declarare a stării de urgență în România.
Lucru care va duce la restrîngerea unor drepturi și libertăți cetățenești și la aplicarea unor măsuri de forță în economie.

Măsuri precum ar fi controlul prețurilor pentru bunuri esențiale (alimente, medicamente, energie) pentru a preveni specula sau hiperinflația, amînarea sau restructurarea temporară a ratelor la credite pentru persoane fizice și companii, similar măsurilor din pandemie, acordarea de ajutoare de stat, subvenții sau șomaj tehnic pentru sectoarele afectate, intervenții ale BNR pentru a preveni colapsul financiar, cum ar fi injectarea de lichidități sau reglementarea retragerilor bancare, limitarea temporară a mișcărilor de capital pentru a preveni fuga de capital sau speculațiile valutare șamd.

Peisajul zugrăvit poate părea apocaliptic, dar o spunem iarăși: lentoarea, relaxarea autorităților unei țări fără guvern legitim într-un moment de maximă criză este absolut inexplicabilă rațional, cu atît mai mult cu cît s-a încălcat deja grav Constituția, cum spuneam.

Iar pentru asta trebuie să existe o explicație.
Un eventual scenariu moldovean, țară care a rămas blocată într-o bizară stare de urgență, din martie 2020 pînă în decembrie 2023, deși pandemia trecuse de mult, iar războiul din Ucraina a fost o acoperire forțată, că nu era Moldova singura țară cu graniță ucraineană. (Bogdan Tiberiu Iacob)