Pentru o serie de minți exaltate, ori pentru unele mai puțin conectate la eveniment, zilele trecute am fi asistat la o lovitură zdravănă administrată de președintele Iohannis secuilor, după ce le-a dăruit un steag tricolor în schimbul celui secuiesc, oferit de gazde la vizita oficială în Harghita și Covasna. Pentru mințile lucide, a fost exact invers: am asistat la un serviciu de imagine uriaș făcut năbădăioșilor secui de către președinte, minuțios regizat și cu beneficii de ambele părți. Cît despre întrebarea din titlu, nu o luați în serios, deși, într-o țară normală, ar trebui.

Faptele, pe scurt: aflat la o întrevedere cu secuii din Harghita și Covasna, pe 18 iulie, președintele Iohannis a ascultat în picioare Imnul Secuiesc, apoi a recepționat steagul Ținutului Secuiesc oferit de gazde, dînd la schimb steagul tricolor. ”Am ascultat imnul secuiesc în semn de respect” a explicat președintele, care a susținut că nu știa de intențiile gazdelor privind cîntecul respectiv.

Pentru mulți, cum spuneam, faptul că Iohannis nu a atins steagul secuiesc, îndemnînd un consilier de al său să îl preia, ca și faptul că le-a oferit gazdelor steagul României, a fost considerat un soi de palmă peste bot dată secuilor.

De aici, o avalanșă de laude în media și pe rețelele sociale.

Din păcate, analizînd la rece, cu detașare, faptele expuse mai sus, ajungem la o cu totul altă concluzie.

Iohannis a venit în Harghita și Covasna, în vizită oficială, pentru a ține aproape de el un electorat ce i-a fost devotat în alegeri într-o proporție uriașă. Fie că președintele se află într-o pre-campanie pentru viitoarele alegeri, fie că mizează pe sprijinul etnicilor maghiari pentru alt tip de evenimente, e clar – inclusiv din discursuri – că el a venit decis să le gîdile orgoliile.

Iar suprema gîdilare a fost atitudinea față de steagul și imnul secuiesc. (Faptul că Iohannis nu a luat steagul cu mîna lui a fost determinat doar de dorința abilă de a nu fi fotografiat în respectiva postură, imaginea putînd fi folosită în defavoarea lui, așa cum a pățit-o Hans Klemm).

Grație atitudinii prezidențiale, steagul secuiesc a ajuns, oficial, în dotarea administrației prezidențiale, iar imnul secuiesc, ascultat de președinte în picioare și cu respect – conform propriilor spuse – a fost mediatizat de mai toate televiziunile care au acoperit vizita.

Lucru fără precedent.
Și o reușită fără precedent pentru maghiari.

Totul a fost o regie clară, de la bun început: Iohannis știa ce urmează să se întîmple și era pregătit dinainte, doar nu ne imaginăm că umblă cu tricolorul împachetat, după el, peste tot.

Și nu o spunem noi, o spune, culmea, organizația PNL Covasna, într-un comunicat: ”O mare dezamăgire pentru românii din Covasna a reprezentat-o întâlnirea de astăzi a reprezentanților administrației publice locale din județele Harghita și Covasna cu președintele Klaus Werner Iohannis”.
Liberalii vorbesc de ”un scenariu foarte bine pregătit de liderii maghiari și moderatorul dezbaterii”, care a făcut, între altele, ca ”niciun reprezentant al comunității românești din cele două județe să nu poată lua cuvântul”.

E explicabil de ce românii din administrație au fost ținuți pe tușă cu forța: la mijloc era vorba de o afacere de imagine exclusivă Iohannis-secui.

Să ne amintim un eveniment produs anul trecut, în secuime, cu ocazia unui meci de baschet între ”U” Cluj și Sepsi Sf.Gheorghe. Atunci, după ce au ascultat, cu respect, imnul de stat al României, jucătoarele din Cluj au rupt rîndurile și au început încălzirea fix în timpul intonării imnului secuiesc, isterizînd suporterii maghiari.

”Am hotarat ca fetele sa-si continue incalzirea dupa intonarea imnului Romaniei din doua motive: unul e ca regulamentul FRB spune ca e obligatia sportivilor si a antrenorilor de a asculta imnul Romaniei in pozitie de respect.
Apoi, eu consider ca fetele pe care le antrenez nu sunt obligate sa stea in picioare inca 10 minute sa asculte un imn care nu e oficial, care nu e de stat romanesc. Traiesc in Romania de 20 de ani, nu am sange de roman, dar jumatate de inima imi bate pentru Romania”, a explicat antrenorul clujencelor.
Care, apropo, era bosniac.

Am reamintit acest episod extrem de sugestiv pentru a ajuta la înțelegerea serviciului de imagine imens făcut de Klaus Iohannis secuilor.

Cît despre întrebarea din titlu, își are, și ea logica ei.

În septembrie 2009, pe cînd Iohannis era premierul de la Grivco al PNL-PSD-PC, la Odorheiu Secuiesc avea loc o adunare a Consiliului Naţional Secuiesc în care se adoptau prin vot imnul, stema, steagul şi simbolul regional al viitorului “Ţinut Secuiesc”.

În cadrul unei reacții extrem de nervoase, PNL solicita public Parchetului General să declanşeze procedurile legale împotriva participanţilor la adunarea amintită:

“Din punctul nostru de vedere, modul de desfăşurare a acestei adunări excede cadrul unor manifestări democratice, constituţionale, iar participanţii trebuie să suporte rigorile legii”, se arăta într-un comunicat de presă.
În el, liberalii mai afirmau că instituţiile statului trebuie să sancţioneze utilizarea simbolurilor unor organizaţii extremiste interzise în alte state, precum Garda Maghiară, dar şi orice acţiuni de a constitui structuri parastatale, cu imnuri şi simboluri proprii, acţiuni care contravin caracterului unitar şi indivizibil al statului român.

Că secuii și-au făcut imn propriu și în afara prevederilor Constituției – conform liberalilor – mai e cum mai e. Dar, că el e girat ”cu respect” de însuși președintele țării, asta e deja grav.
În mod normal, consecvenți cu ei înșiși, liberalii ar cam trebui să reacționeze tăios, astăzi.
Ei, ce glumă bună, aveți dreptate…

În final, să spunem doar că imnul secuiesc a fost creat în 1921, după Marea Unire, și reprezintă o tînguire a secuilor care, după întregirea României, au început să se simtă prigoniți în locul unde fuseseră stăpîni pînă recent.

În textul său, reprodus mai jos, secuii se adresează cu jale unui anume Prinț Csaba, cu speranța că-i va mai conduce o dată spre victorie.

Personaj mai degrabă legendar decît istoric, Prințul Csaba era, zice-se, unul dintre fii lui Attila – Biciul lui Dumnezeu. După destrămarea imperiului creat de tatăl său și alungarea hunilor din Panonia, de către goți, înapoi spre Răsărit, Prințul Csaba a plecat și el, dar le-a promis puținilor supuși rămași pe loc că într-o zi se va întoarce și îi va purta iar spre glorie. Nu s-a mai întors!
Dar ei, săracii, încă îl mai așteaptă, îl mai preamăresc și mai speră să-i scape de asupritorii români. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Textul imnului ascultat ”cu respect” de președintele României:

Cine ştie încotro, încotro ne duce soarta
Pe drumuri aspre, în întunericul nopţii
Mai condu o dată poporul tău spre victorie,
Prinţule Csaba, pe cărări de stele!

Refren:
Un pumn de secui ce se macină ca stânca
În marea luptelor dintre popoare
Valurile ei ne acoperă de sute de ori
Nu lăsa Transilvania să piară, Doamne!

Cât vom trăi, popoare ungureşti,
Sufletul nostru nu va putea fi înfrânt niciodată
Putem să ne naştem oriunde, în orice colţ al lumii
Să ne fie soarta bună sau vitregă.

Trecutul nostru plin de amărăciune, o milenară soartă crudă
Cu tătari şi turci ce au năvălit, cu labanţii ce ne înrobesc
Să ajungem în această patrie, pe străvechiul pământ secuiesc
Să trăim fericiţi într-o patrie liberă.

De mai bine de-un mileniu poporul lui Csaba
A supravieţuit multor furtuni a sorţii crude,
Cotropitorii, vai, l-au înfrânt adesea,
Iar cei de-un sânge nu i-au fost mereu alături.

Sighişoara şi-a pierdut libertatea
Cu durere priveşti spre Siculeni
Scumpa comoară a ţării tale e pe mâini străine,
Iar copiii tăi deseori nu au nici pâine.

S-a aprins cerul, se aude marşul trupelor.
Prinţul Csaba îşi priveşte oastea,
A secat fântâna blestemelor,
Inimile noastre sunt străbătute de flacăra bucuriei cereşti!
Puhoiul urgiei a năvălit degeaba,
Stânca stă dreaptă, nu se mai sfărâmă.
Rugăciunile ne sunt ascultate de Dumnezeu,
Salută astăzi răsăritul mântuirii neamului meu!