Scena politică a fost bulversată, în ultimele zile, de o propunere aiuritoare a vicepremierului Liviu Dragnea, probabil fără precedent, prin care aplicarea unei legi care sancționează traseismul politic ar urma să fie suspendată temporar, cca. două săptămîni, timp în care aleșii locali ar putea părăsi partidele care i-au propulsat fără să riște pierderea mandatelor.

Argumentul lui Dragnea ar fi că ”Scena politică a fost tulburată profund în acest an”, prin desființarea unor alianțe mari, gen USL, ori apariția de noi partide, precum PLR sau PMP, ceea ce a stîrnit confuzie în rîndul aleșilor locali.

”Cui foloseste perpetuarea acestei stari extrem de complicate si confuze? Nimanui. Eu sunt sigur ca vor fi destui primari care se vor duce la PMP, la PLR, primari care s-ar putea sa vina la PSD, sunt primari care s-ar putea sa se duca la PNL, la PDL. Este o forfota foarte mare in randul primarilor si nu este vina lor, dar trebuie sa le dam aceasta posibilitate”, a explicat public Liviu Dragnea.

Ideea sa e criticată aspru de mai toată lumea, de la liderii opoziției la presă și societatea civilă, și pe bună dreptate. Pe de-o parte, e ca și cum ai legaliza violurile pentru că sunt, oricum, prea multe. Pe de alta, ideea suspendării temporare a aplicării unei legi – Statutul aleșilor locali – creează un precedent extrem de periculos, care ar deschide drum unor abuzuri inimaginabile.

Dincolo de toate, însă, nu e deloc limpede ce ar cîștiga PSD ori acoliții săi PC, PLR ori UNPR grație unei asemenea manevre.
Pentru un partid, important e sprijinul real pe care i-l acordă un ales local, nu neapărat apartenența oficială a acestuia. Din acest punct de vedere, politica românească e plină de multă vreme de aleși care fac parte dintr-un partid, dar se plasează, prin acțiuni, alături de altul.
Cel mai recent caz e Emil Boc, membru PDL, care și-a declarat public simpatia pentru candidatul PMP.

Mai mult, în condițiile în care cel care alocă bani de la buget către structurile adminsitrative locale e chiar Liviu Dragnea, ministrul de resort, ar da mult mai bine pentru el, în planul imaginii, să apară în scripte bani dirijați către edili aparținînd strict declarativ opoziției, ar fi o mostră clară de democrație și echilibru. Marea artă a politicii e să faci jocurile cu mîna adversarului; să îi aducă în turmă la în partid și apoi să reverse sacul de bani peste ei e la îndemîna oricărui ghiolban.

Nici ideea că unii consilieri locali care fac jocurile altui partid pot fi excluși de propriile partide, ceea ce ar atrage pierderea mandatelor, nu se prea susține. Pe de -o parte, CCR a decis anul trecut că orice excludere din partid poate fi contestată în justiție, iar pînă se termină procesul expiră și mandatul. Pe de alta, respectiva pierdere a mandatelor trebuie validată de restul consilierilor, care pot bloca la infinit procesul.

Să se agite PSD doar pentru speranța că plecarea spectaculoasă a unor primari importanți ar zgudui la prezidențiale imaginea unor candidați precum Iohannis sau Udrea? În primul rînd, Iohannis e el însuși un traseist moral, devenit membru PNL și candidat prezidențial fără a demisiona, în prealabil, din FDGR, pe listele căruia a fost ales primar, ca să nu piardă funcția, cît despre Udrea, partidul ei mai degrabă racolează decît pierde aleși. De pierdut pierde mult partidul lui Dan Diaconescu, încă posesor de mii de consilieri locali, dar cui îi pasă de imaginea lui?

În plus, partidele care nu au trecut prin alegerile locale, gen PLR-ul lui Tăriceanu nu pot constitui grupuri proprii în consilii, conform art.26 din legea 393/2004, ceea ce înseamnă automat alipirea noilor achiziții la alte grupuri deja existente; unde ar mai fi gheșeftul?

Și atunci de ce se agită Liviu Dragnea cu o propunere legislativă care face atîtea valuri, cu beneficii aparente atît de mici pentru partidul său? De ce ține morțiș să ofere un cadrul legal unei fidelizări oricum lesne de realizat de către cel care ține în mînă zăhărelul banilor de la buget?

Greu de spus.

Poate, pentru că legea respectivă ar fi extrem de utilă nu atît PSD, în ansamblu, cît lui, ca persoană.

Motivul e simplu: sutele de consilieri locali, județeni, primari ori viceprimari pe care inițiativa lui Dragnea i-ar putea aduce în perioada următoare în propriul partid, (pentru a beneficia, ulterior, de sume consistente de la buget), ar deveni, conform statutului PSD, automat, membri ai conferințelor organizațiilor locale și, respectiv, județene, adică acele organe de conducere locale care desemnează, între altele, delegații la congresul partidului.

Or, cine controlează delegații la congres, controlează alegerile în partid.

Iar în PSD vom avea curînd congres, indiferent de rezultatul prezidențialelor.

Dacă Ponta cîștigă, merge la Cotroceni, dar va fi ispitit să își desemneze un urmaș de încredere la șefia partidului. Pe lista scurtă a acestora se pare că nu figurează și Dragnea.
Dacă Ponta pierde alegerile, el rămîne, totuși, cu funcția de premier, ceea ce înseamnă că bătălia pentru demiterea sa ar putea fi extrem de aspră, iarăși un motiv pentru ca Dragnea să simtă nevoia întăririi influenței sale în organizații prin infuzia de noi membri-aleși locali.

Nu a trecut, de altfel, nici un an de cînd, pe linia aceleiași dorințe de creștere a popularității sale în rîndul aleșilor locali ai PSD – implicit al organizațiilor locale – Dragnea a semnat scandalosul acord cu Asociația Comunelor din România prin care garanta atribuții notariale secretarilor din primării și exonerarea de răspundere penală a primarilor care semnează diverse acte alături de specialiști din administrație.

Ordonanța lui Dragnea s-ar putea înscrie, deci, în rîndul pregătirilor pentru un război la fel de important ca prezidențialele, și anume lupta pentru viitoare șefie a partidului de guvernămînt. (Bogdan Tiberiu Iacob)