Incidentul cu racheta căzută în Polonia care a răvășit planeta zilele trecute se numără, fără drept de apel, printre cele mai misterioase evenimente produse după invazia rusă, în primul rînd din cauza reacțiilor ciudate și contradictorii ale liderilor occidentali. Ceva nu s-a legat și continuă să nu se lege. Într-atît de tare încît se naște o înrebare legitimă: și dacă, în pofida tuturor dezmințirilor, racheta chiar a fost opera rușilor? Pentru că această ipoteză e singura care ar putea explica bizareriile.

Să reamintim pe scurt.

Pe 15 noiembrie, după amiaza, s-a înregistrat așa-zisa cădere a unei rachete ruseşti (inițial erau chiar două) ”pe teritoriul Poloniei, în apropierea frontierei cu Ucraina, în localitatea Przewodów, omorând doi cetăţeni polonezi”. Cel puțin așa suna confirmarea oficială venită în cursul nopții spre 16 noiembrie din partea lui Lukasz Jasina, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Varşovia.

Informația explodase în presa lumii undeva spre orele 21,00 ora României, Associated Press informînd rapid că un oficial din intelligence-ul american confirmase mîna rușilor.
Oficialii occidentali intraseră în priză, de la Macron, Scholz, Charles Michel ori Stoltenberg la Iohannis, Ciolacu și Ciucă; se convocau ședințe de urgență, consilii de securitate. NATO era în alertă, iar pe rețelele sociale românești influencerii tradiționali se activaseră suspect de prompt la ore așa înaintate, denunțînd incontestabila ”agresiune barbară a Rusiei”. Polonia cerea activarea art.4 din tratatul NATO.

Răstimp, Rusia dezmințea categoric: ”Resturile metalice depistate la faţa locului nu au nicio legătură cu armele ruse. Este o provocare deliberată care are rolul escaladării crizei”, comunica Ministerul rus al Apărării, în timp ce Zelenski mai că rupea hainele de pe el de indingare, acuzînd violent Kremlinul.

Foarte interesant, exact la respectivele ore ale serii – după amiază în SUA – Biden cerea congresului un nou ajutor de 37 de miliarde de dolari pentru Ucraina. Incidentul de la Przewodów venea perfect pentru justificarea unui asemenea demers.

Peste noapte, însă, ceva straniu începe să se întîmple cu ”agresiunea” rusă. Mai precis, vocile grele încep să se înmoaie rapid.

Biden a fost primul mare lider occidental care a dezumflat povestea atacului rusesc.
Pentagonul s-a menținut rezervat.
Președintele Poloniei a spus că nu sunt dovezi împotriva Rusiei: ”Nu a fost un atac țintit al Rusiei!”. Polonia a retras cererea de activare a art.4.

Associated Press a dat înapoi după știrea cu oficialul din intelligence, anunțînd că racheta fusese trasă, de fapt, de forțele armate ucrainene în încercarea de a distruge rachete rusești.
La război, greșelile sunt inerente, nu-i așa?

Aceași ipoteză o susține și liderul NATO, Jens Stoltenberg: au fost ucrainenii.
La fel și premierul polonez, Mateusz Morawiecki: au fost ucrainenii.
Pe rețelele sociale, influencerii o dau la întors abil, inclusiv prin modificarea postărilor inițiale: a fost eroarea ucrainenilor, dar asta doar pentru că Rusia a invadat țara vecină etc.
Casa Albă revine cu un nou mesaj oficial care întărește spusele lui Biden: a fost eroarea ucrainenilor.
CNN transmite că ucrainenii ar fi recunoscut neoficial activități anti-balistice în zonă.
Ucraina și Zelenski continuă să o țină langa că e mîna rușilor: nu am fost noi!
Ungaria reacționează nervos la insistența ucrainenilor: „Într-o situaţie de acest fel, liderii mondiali se exprimă în mod responsabil. Dar preşedintele Ucrainei, acuzându-i imediat pe ruşi, a greşit, este un exemplu negativ”, spune Gergely Gulyas, şeful de cabinet al lui Viktor Orban.

Un alt incident se produce: Ucraina insistă să fie lăsată să ancheteze locul exploziei, Polonia refuză.
Zilele trec, Zelenski rămîne pe poziție, dar schimbă puțin tonul categoric, lăsînd loc de îndoială: „Cred(s.n.) că a fost o rachetă rusească, conform raportului armatei ucrainene”.

AP concediază reporterul care a confirmat atacul Rusiei citînd o sursă din intelligenceul american. După mii de fakeuri de război date de presa mondială pe seama inavaziei din Ucraina, pare o măsură cel puțin excesivă.

Interesante evoluții.

Am avut un moment confuz, în care Rusia putea fi pusă la zid cu maximă tărie, înfierată pentru barbarie. Argumentele ei nu ar fi contat, evident.

Și cu toate astea, Occidentul a acționat oarecum pe dos, preferînd să bage la înaintare Ucraina și să scoată Rusia din ecuație, spre disperarea lui Zelenski, cel care a refuzat pînă în acest moment să-și prezinte măcar scuze pentru cei doi civili uciși?

O primă explicație ar fi teama că NATO ar fi fost nevoită să intre în război cu Rusia, ca urmare a atacării unei țări membre, Polonia.
Doar că aici lucrurile sunt mai nuanțate.

Celebrul art.5 nu spune că NATO se activează automat și declanșează ostilități în asemenea momente. El spune că asta SE POATE întîmpla.
Și numai după analize aprofundate, plus consensul membrilor. În al doilea rând, chiar dacă membrii NATO ajung la un consens și invocă articolul 5, fiecare membru poate decide individual cu ce ar dori să contribuie, militar sau în alt mod, după cum scriam nu demult.
Ar fi fost nevoie de dovezi clare că Rusia a fost atacatorul și că a făcut-o intenționat. China nu a intrat în război cu NATO după ce ambasada sa la Belgrad a fost lovită de rachete americane în 1999, atît timp cît s-a vorbit clar de o eroare și nu de o intenție.

Și atunci, ce ipoteză ar rămîne în picioare și ar explica de ce nu doar că Rusia a fost disculpată, dar vina a mai și fost pasată prompt Ucrainei?

Una singură, în opinia noastră.

Foarte posibil ca racheta de la Przewodów chiar să fi fost una trasă de ruși și nu de ucraineni. Și nu din greșeală, dar nici cu intenția de a provoca un carnagiu.

Să fi fost o rachetă expediată controlat de ruși doar pentru a amorsa un scandal imens, cu un potențial devastator.
Un semi-atac diabolic, menit să demonstreze ineficiența scuturilor anti-rachetă ale americanilor, instalate cu mare pompă în Polonia și România.

Scutul de la Deveselu și cel de la Redzikowo, Polonia, intitulat European Interceptor Site, fac parte dintr-un întreg sistem intitulat “The European Phased Adaptive Approach” (EPAA), care are ca rol apărarea în fața oricărui atac desfășurat asupra Europei cu rachete balistice.
Despre ele știm că au capabilități sporite de detectare, printr-o rețea de radare, a rachetelor balistice, iar în câteva secunde pot fi lansate proiectile SM-3 pentru a le distruge.
Sistemul de apărare se coordonează și cu sistemele mobile, aflate pe vase de război, care la rîndul lor pot lansa proiectile antirachetă.
“Sistemul de apărare balistică Aegis Ashore încorporează, în programul său de proiectare și testare, zeci de ani de operațiuni fiabile și eficiente ale sistemului naval Aegis”, se arăta într-o prezentare tehnică publicată de Ambasada SUA la București, acum cîțiva ani.

Și mai aflam că scuturile din Polonia și România fac inutile rachetele balistice ce ar putea fi lansate de state din Asia către Europa. Cu Iranul la loc de frunte.
Pe baza simulărilor, interceptorii EPAA sunt considerați capabili să atingă cinematic rachetele iraniene care provin din Tabriz, Iran și care vizează Baza Aeriană Incirlik și Baza Aeriană Izmir din Turcia, ca și rachete care ar viza bazele americane sau orașele importante din Italia, Germania, Marea Britanie și Spania. Rezolvarea acestor atacuri ar veni dinspre scuturile de la Deveselu, România, Redzikowo, Polonia, și de la nave din vestul Mării Mediterane, mai știm oficial.

S-a recunoscut la fel de oficial că interceptoarele de la Deveselu ori Redzikowo nu pot rezolva rachetele rusești intercontinentale (ICMB), care ar viza, spre exemplu, Washingtonul.

Numai că, ce să vezi, niciunul dintre scuturile anti-rachetă ale NATO nu a tresărit la racheta de la Przewodów, rusă, ucraineană sau ce o fi fost ea.
Admiterea variantei că racheta a fost rusească și a țintit Polonia ar fi declanșat un scandal de proporții în occident, ridicînd la nivelul cetățenilor întrebarea cît de serioasă e apărarea furnizată de americani aliaților europeni prin costisitoarele scuturi din România și Polonia.

Ne amintim că în ambele țări a existat o anume opoziție față de instalarea scuturilor în cauză pe motiv că ar provoca Rusia și ne-ar transforma în ținte. De fiecare dată, SUA și NATO au argumentat prin garantarea unei protecții maxime pentru Europa în fața rachetelor rusești, iraniene șamd.

Prima rachetă trasă spre o țară NATO, indiferent de unde, indiferent dacă voit sau nu, a dovedit că lucrurile s-ar putea să nu stea chiar așa.

Ca să îngroape din start scandalul, înalții oficiali americani, ai NATO, ai Poloniei, țara-victimă, și, finalmente, restul cancelariilor europene, s-au repezit să arunce vina pe ucraineni. Nu a fost trasă înspre NATO, ci dinspre un aliat al NATO, și din eroare a rătăcit ținta.

Nu era cazul să se activeze scuturile, pentru că ele sunt gîndite să te apăre de dușmani, nu de prieteni, e logic.

Ironia sorții ar fi ca Zelenski, cel care a împrăștiat o groasă de minciuni, de dezinformări oficiale, de la debutul invaziei pînă acum, să fi spus de astă dată adevărul.
Iar racheta de la Przewodów chiar să fi fost mîna subtilă a rușilor. (Bogdan Tiberiu IACOB)