Anul prezidențial 2009 a început foarte prost pentru guvernanții de atunci, Băsescu, Boc & comp. Criza economică mondială afecta tot mai rău România, iar Băsescu trebuia să împace măsurile dure de austeritate cu dorința obținerii celui de al doilea mandat. Grea misiune. Noroc că a primit un ajutor imens de la statul austriac, în cadrul unei operațiuni speciale de mare efect, grație căreia candidatura lui Băsescu a fost ”palmată” pînă cu puțin înaintea alegerilor, punîndu-l la adăpost de numeroase atacuri politice.

Anul 2009 a fost un coșmar pentru economia mondială, și România nu a făcut excepție. De la creştere eco­nomică de 8,5% în 2008, PIB-ul României a scăzut cu 7,1% în 2009. A fost nevoie de ajutoare de la FMI, Banca Mondială, BERD pentru a se plăti pensiile și salariile. Lefurile bugetarilor au fost scăzute de guvernul Boc cu 25%, 17.000 de fir­me au intrat în insolvenţă, șomajul a explodat, 250.000 de oameni au rămas fără slujbe doar în acel an, numărul șomerilor ajungînd cu totul la aproape 700.000.

Pe un asemenea fundal dramatic, căzut în sondaje, Băsescu se confrunta cu cea mai grea sarcină: să ia un nou mandat.

Soluția recomandată de consultanții străini – se vehicula în anumite cercuri politice – a fost să se extragă într-o măsură cît mai mare și cît mai mult timp posibil din ecuația candidaturii, pentru a se proteja de atacuri. Iar transpunerea în practică s-a făcut pe mîna Austriei.

Și acum să reamintim faptele.

Pe 23 martie, Băsescu a plecat în vizită oficială în Austria, însoțit de miniștrii Elena Udrea, Adriean Videanu și Cristian Diaconescu. Președintele s-a văzut cu omologul său, Heinz Fischer, cu cancelarul federal, precum şi cu primarul şi guvernatorul Vienei, dar şi cu afaceriști austrieci.

La cîteva zile după întoarcerea din Austria pică o bombă nucleară: este lansat în presă un așa zis document pregătitor al unei vizite a ministrului austriac de Externe la Bucureşti, obţinut de Mediafax, pe care scria „Ministerul Federal pentru Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale”, cu mențiunea „redactarea finală verificată la 27 martie 2009” şi care conţinea o analiză detaliată a mai multor subiecte.

Documentul nu menţiona sursa informaţiilor care stătuseră la baza redactării.
El conținea între altele o rubrică intitulată „Referitor la adoptarea legilor necesare”, unde se arăta că „Preşedintele Băsescu a exercitat presiuni foarte mari şi i-a chemat pe toţi responsabilii la Palatul Prezidenţial. El a cerut o decizie politică în privinţa Codurilor puse în discuţie, ocuparea posturilor de judecător şi procuror bugetate, care erau vacante, precum şi capul fostului premier Năstase”.

Ambasada Austriei a reacționat imediat, într-un comunicat, spunînd că materialele publicate în presă au fost întocmite de funcţionarii ei și „reflectă discuţiile din mass-media şi societatea românească referitoare la combaterea corupţiei şi nu reprezintă în nici un caz poziţia oficială asutriacă”.
Deci nu exista o negare a faptului că Băsescu spusese că voia capul lui Năstase, adică ceva pe gustul electoratului anti-PSD.

Lucru care s-a și întîmplat o lună mai tîrziu, cînd Parlamentul a avizat începerea urmăririi penale a lui Năstase în dosarul „Zambaccian 1”.

Grație austriecilor, anti-pesediștii aflaseră din timp că e meritul lui Băsescu.

Lucrurile nu s-au oprit aici, însă.

La jumătatea lunii mai, un alt raport intern al ambasadei Austriei, citat de astă dată de Realitatea TV, relata că, la întâlnirea cu ambasadorii statelor UE acreditaţi la Bucureşti, Traian Băsescu ar fi spus că va lua o decizie privind candidatura sa la prezidenţiale abia în septembrie, în funcţie de efectele crizei economice, iar Emil Boc este pregătit drept candidat de rezervă al PDL.

Din acel moment a izbucnit o tevatură imensă, multe voci fiind convinse că Băsescu, într-adevăr, nu va mai candida, conștient că efectele crizei i-au retezat orice șansă.
Din nou, ambasada Austriei a transmis oficial regretul profund că „un document atribuit ambasadei” cu privire la întrevederea preşedintelui României cu ambasadorii statelor UE acreditaţi la Bucureşti a fost făcut public şi a anunțat că a iniţiat o anchetă în acest caz. Ambasada a mai amintit că „întocmirea rapoartelor asupra unor convorbiri şi contacte ale ambasadei are caracter intern şi nu reprezintă poziţia oficială austriacă”.
Nicio negare a informațiilor, din nou.

Chestionat frontal de presă, premierul Emil Boc a întărit povestea refuzînd să comenteze și spunând, sec, că ”preocupările partidului sunt legate de criză, şi nu de acest fel de insinuări”.
Mirosind cum stă treaba, liderul PSD, Mircea Geoană, declara, referitor la informaţiile privind desemnarea lui Boc pentru Cotroceni, că ar putea fi vorba despre „o făcătură de tipul celei folosite în 2004, când Stolojan a fost înlocuit cu Băsescu în cursa pentru alegerile prezidenţiale”.

Băsescu a sporit exponențial scandalul prin refuzul de a clarifica chestiunea candidaturii, spunînd la Realitatea TV că ”Nu putem reacţiona pe un document care nu ştim al cui este. Este o scrisoare pierdută”.

Ion Iliescu, un alt vulpoi al politicii care mirosise strategia pro-Băsescu, declara că nu crede în informaţiile despre candidatura lui Boc la prezidenţiale: „Bineînţeles că este o făcătură, adică dl Băsescu nu renunţă la această bătălie. Nici vorbă. Băsescu nu este omul care să renunţe. Nu cred că este omul care să renunţe. Eu nu cred în retragerea lui Băsescu, este o mişcare de picioare”.

Răstimp, declarațiile liderilor PDL menite să întărească la greu conspirația ieșirii din cursă se țineau lanț.
”Sunt convins că preşedintele nu a luat încă o decizie. De ce să ne grăbim, când mai sunt alte chestiuni de rezolvat?” spunea ministrul Transorturilor, Radu Berceanu, neuitînd să menționeze că democrat-liberalii au mai mulți candidaţi pe țeavă.
Întrebat dacă nu e vorba, de fapt, de o strategie a preşedintelui, Berceanu răspundea: „Totul e o strategie. Nu-nţeleg de ce la Geoană nu e o strategie şi la Băsescu e o strategie?”.

În august, Băsescu declarat la RRA, că ia în calcul „în mod deosebit” posibilitatea de a nu candida pentru un nou mandat.
Imediat, secretarul general al PDL, Vasile Blaga, turna gaz pe foc, declarînd că ”Premierul Emil Boc e o variantă clară, la o adică”.
„Atunci când am constituit PDL, am scos din programul politic acea precizare prin care fostul PD îl susţinea pe domnul Băsescu la alegerile prezidenţiale, la cererea domniei sale, şi am prevăzut un alt articol că cel mai bine plasat în analizele sociologice ne va reprezenta” spunea el.
„Dar dl Boc este o variantă clară, la o adică, din partea noastră, dacă domnul preşedinte nu va candida” adăuga.

Știm astăzi că Băsescu și-a anunțat candidatura la prezidențiale abia în octombrie, în localitatea Sânnicolau Mare din Timiş, puțin înaintea demarării campaniei de strîngere de semnături de susținere, pentru alegerile din noiembrie.

Din primăvară pînă în preajma campaniei, Băsescu a jucat, susținut de PDL, comedia abandonării cursei prezidențiale, manevră care avea drept efect scăderea atacurilor, a presiunii pe șeful statului, în contextul crizei economico-sociale. O presiune care, să nu uităm, dusese în 2004 la clacarea prematură a candidatului Stolojan, reclamînd înlocuirea sa înaintea alegerilor.

O strategie de efect, care s-a făcut eminamente grație Austriei, prin ambasada de la noi, la cîteva zile după revenirea lui Băsescu de la Viena. Coincidență?

Finalmente, Băsescu a cîștigat cu doar 70.000 de voturi în fața lui Geoană.
Legitim să ne întrebăm, chiar dacă nu vom avea un răspuns, probabil: ar mai fi cîștigat, oare, dacă austriecii nu îl ”extrăgeau” prin documente scurse în presă din ecuația prezidențialelor, protejîndu-l pînă la momentul potrivit? (Bogdan Tiberiu IACOB)