Bruxelles-ul forțează nota. Sub paravanul unui nou suflu economic, Comisia Europeană pregătește o uriașă foaie de parcurs care ar putea lăsa statele mai mici în fundul clasei, oficializînd o Europă cu două viteze unde regulile sunt scrise de cei mari. Joi, în cadrul unei reuniuni a liderilor UE, se va dezbate respectiva foaie de parcurs care enumeră nu mai puțin de 42 de măsuri politice și urmărește să accelereze adoptarea acestora prin stabilirea unui termen limită la sfîrșitul anului 2027. E ca și cum guvernul român ar adopta 42 de OUG-uri și toate pe legi organice importante, într-o singură ședință.

În culisele instituțiilor europene, se coace o schimbare de paradigmă care riscă să fisureze definitiv conceptul de unitate egalitară. Un document strategic obținut de Euractiv, intitulat sugestiv (și poate ironic) „O singură Europă, o singură piață”, dezvăluie intenția Ursulei von der Leyen de a ocoli blocajele din capitalele „problematice” prin utilizarea agresivă a „cooperării consolidate”. Documentul, intitulat „Foaia de parcurs «O singură Europă, o singură piață»”, enumeră 42 de măsuri politice, dintre care majoritatea nu sunt noi, și urmărește să accelereze adoptarea acestora prin stabilirea unui termen limită la sfîrșitul anului 2027.

„Clubul celor 9”: Eficiență sau marginalizare?

Mecanismul propus este simplu, dar periculos pentru statele mici: dacă nu se ajunge la un consens, grupuri de cel puțin nouă state pot avansa singure în implementarea unor reforme majore. Deși prezentată ca o soluție împotriva paraliziei decizionale, măsura este, în esență, un cec în alb pentru statele din nucleul dur al UE.
În timp ce marile economii precum Franța și Germania au resursele și ponderea politică de a dicta direcția acestor „grupuri de avangardă”, statele mai mici se văd puse în fața unei alegeri imposibile: fie acceptă reguli la a căror redactare nu au contribuit, fie rămîn izolate în „viteza a doua”, pierzînd accesul la beneficiile integrării profunde.

Supravegherea financiară: Parisul și Berlinul își fac propriile reguli

Un punct fierbinte al strategiei este consolidarea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), cu sediul la Paris. Grupul „E6” (țările cele mai bogate) insistă pentru puteri sporite acordate acestui organism.
Pentru centre financiare mai mici sau state care depind de nișe fiscale, precum Luxemburg sau Irlanda, acest „pachet de integrare” este privit cu un scepticism justificat. Deși planul le permite acestor țări să se retragă (opt-out) din anumite măsuri, acest drept la retragere este o sabie cu două tăișuri: ești liber să nu participi, dar rămîi în afara pieței unice de capital care se construiește după chipul și asemănarea marilor jucători.

Parlamentul European, un simplu spectator

Critica cea mai dură vine însă din zona democrației reprezentative. Deși oficialii de la Bruxelles au promis că Parlamentul va fi „consultat pe deplin”, realitatea din teren arată o marginalizare flagrantă a deputaților europeni. Mulți dintre aceștia au aflat din presă de detaliile foii de parcurs ce urmează a fi aprobată joi, în Cipru.
„Este cu adevărat ciudat, este bizar”, a declarat un funcționar parlamentar, subliniind lipsa unei consultări formale.
Această grabă de a finaliza documentul într-o reuniune informală sugerează o strategie în care deciziile sunt luate în cercuri restrînse de lideri, iar forul legislativ este chemat doar să pună ștampila pe un proiect deja finisat.

Foaia de parcurs ce va fi discutată joi în Cipru marchează începutul unei ere în care „unitatea” devine opțională. Dacă obiectivele pentru 2027 vor fi atinse prin izolarea celor care nu se aliniază imediat, UE riscă să nu mai fie o uniune a partenerilor egali, ci un directorat al statelor mari, unde cei mici au dreptul de a alege doar între conformism și irelevanță.
În loc de „O singură Europă”, proiectul von der Leyen pare să deseneze o Europă a fragmentării, unde viteza progresului este dictată de interesele marilor capitale, lăsînd restul continentului să privească de pe margine. (Bogdan Tiberiu Iacob)