CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

O tragedie a la Roumanie

3 comentarii / 3565 vizualizări / 22 mai 2015

Aveam 13 ani, nu mult mai mare decît el ca vîrstă, și îmi aduc și azi aminte că, deși copil, am fost profund marcat de acea tragedie. În mod curios – sau poate nu, dacă ne gîndim că era o dramă capitalistă – presa ceaușistă de la noi a relatat cazul pe larg, zile în șir, în timp real. O întîmplare care a întristat întreg mapamondul, a aruncat în lacrimi o țară întreagă și a rămas în sufletele și amintirile tuturor. O întîmplare de care mi-am amintit în această seară, din cauza unui eveniment la fel de șocant. De ce oare, în loc de lacrimi, însă, simt că mă cuprinde voma?

În iunie 1981, un micuț italian de 6 ani, Alfredo Rampi, poreclit Alfredino, se plimba împreună cu tatăl său în preajma micului sat Vermicino. Aerul curat îi făcea bine, avea o sănătate precară și în toamnă era programat pentru o operație grea la inimă, născut fiind cu o afecțiune congenitală. Într-un moment de neatenție, a căzut într-o fîntînă săpată fără autorizație de un localnic în căutare de apă la mare adîncime, pe care nu o observase.
Tatăl nu a văzut scena, iar la căderea serii, panicat că nu îl mai găsește, a anunțat autoritățile.

Ore în șir, micuțul a fost căutat de poliție cu ciobănești germani dresați, apoi au apărut pompierii, lumea se aduna din ce în ce. În cele din urmă s-a descoperit că Alfredino căzuse în puț. Era în viață și putea striga, dar se afla la peste 30 de metri adîncime.
Localitatea a fost invadată de mass-media, în frunte cu televiziunile centrale și locale.
Finalmente, s-a decis săparea unui puț paralel pînă la nivelul la care era înțepenit Alfredino, pentru ca, apoi, să se vireze în lateral pînă sub el și să fie recuperat. Peste 100 de muncitori s-au angajat în lucrare, contracronometru.
Unii specialiști au avertizat că e riscant, și că băiatul va aluneca și mai mult. Ceea ce s-a și întîmplat, din nefericire.

Operațiunea de salvare a devenit celebră, televiziunile și radiourile transmiteau non-stop.

Ceea ce șoca, revolta, contraria era sentimentul de neputință. Că o viață de om se scurge clipă de clipă în direct la TV și alte zeci de milioane nu pot împiedica asta.

Peste ani, avea să fie comparat în unele articole de remember cu 11 septembrie al americanilor.

Audiența națională în cazul transmisiunii operațiunii de salvare a lui Alfredo a urcat pînă 25 milioane de italieni, aproape unul din doi, o cifră colosală. Trei televiziuni naționale și nenumărate locale transmiteau non-stop.

Italia dăduse uitării atentatul împotriva Papei Ioan Paul al doilea, cu cîteva săptămîni înainte, ori recenta cădere a guvernului Arnaldo Forlani.

Toți ochii erau ațintiți pe micuța localitate Vermicino, unde o inimă bolnavă de copil necăjit – tatăl de 50 de ani lucra la regia de apă – se încăpățîna cu disperare să bată între pereții mîloși ai unui puț.

Se făceau eforturi inumane pentru ca micuțul să fie ținut în viață. Era hrănit de sus cu amestec de apă și zahăr, încurajat prin microfoane speciale coborîte pînă la el.

La fața locului a descins președintele Italiei, Sandro Pertini, în vîrstă de 85 de ani. ”Am inima sfîșiată” a suspinat el, lîngă locul dramei.
Aflat în convelscență după ce fusese împușcat de un fanatic turc, Papa Ioan Paul a transmis familiei că se roagă pentru salvarea micuțului. Mii, sute de mii de mesaje de încurajare veneau de peste tot.

În puț a fost coborît un bărbat extrem de slab, într-o încercare disperată a la Oana Furnică, de la noi, dar zadarnic.
Cînd, în sfîrșit, din puțul paralel s-a reușit trecerea pe sub locul unde era blocat băiatul – dezastru – s-a constatat că acesta alunecase între timp mult mai jos, din cauza trepidațiilor, pînă la peste 60 de metri.

O adîncime la care era frig ca în peșteră.

Temperatura micuțului scădea vertiginos. A Italiei creștea de la o oră la alta.

La fața locului se adunase o mulțime ciudată de artiști de bîlci, contorsioniști, liliputani șamd, toți dornici să încerce coborîrea în puț întru salvarea micuțului. Un spectacol jumătate grotesc, jumătate înduioșător.

Unul dintre voluntari a reușit să ajungă pînă la 50 de metri, mai înainte de a claca, purtînd cu el și un microfon care transmitea la suprafață tentativele de a-l încuraja pe Alfredino.

Deasupra, cu căștile la urechi, bătrînul președinte al Italiei încerca să prindă fiecare respirație, fiecare suspin tranmis de microfon.
Se spune că răcnetul său disperat, ”Tăceți din gură!”, la adresa ziariștilor din jurul său, a fost una dintre puținele situații cînd Pertini a fost auzit ridicînd tonul.

Un alt curajos a intrat în puț și a reușit să facă imposibilul: a ajuns pînă la Alfredino.
Din păcate, cele șapte tentative ale lui Angelo Licheri de a-l trage în sus pe băiat au eșuat, din cauza mîlului lunecos din puț. Finalmente, a cerut să fie scos afară, pe jumătate leșinat.
A urmat Donato Caruso, care a ajuns, de asemenea, pînă la peste 60 de metri, de astă dată cu o pereche de cătușe, sperînd că îl prindă pe băiat de el.
Alfredo a căzut, însă, și mai adînc.

La patru zile de la incident, micuțul Alfredo Rampi a fost declarat mort de către medicii de la suprafață.
Lumea refuza să accepte verdictul.
Un student a propus introducerea în puț a unei maimuțe dresate care să facă ce nu reușiseră contorsioniștii.

Președintele Alessandro Pertini s-a urcat în mașină plîngînd și a părăsit locul.

Televiziunile și-au încetat transmisia, mama micuțului a suspinat: ”Am știut că azi se va termina totul!”.
Trupul neînsuflețit al lui Alfredo a fost scos 31 de zile mai tîrziu, după ce turnaseră peste el azot lichid ca să îl conserve.

Multă vreme după, operațiunea a fost criticată în termeni aspri. ”Au trimis oameni pe lună, dar nu au putut salva un copil dintr-o groapă!”.
Italienii au rămas cu sentimentul că nu se făcuse nici pe departe totul, nu se făcuse bine ceea ce se făcuse, deși se încercase enorm. Pe trupul Italiei a rămas o cicatrice dureroasă numită ”Rampi”.
Nu era decît un băiețel,

Calvarul micului Alfredino a depășit granițele țării sale, întristînd întreg mapamondul.

Inclusiv România, țară în care presa relatase pe larg evenimentul.
Zile în șir, îmi amintesc, la școală vorbeam numai despre ”băiatul ăla care a căzut în puț, la italieni”.
Și mă minunam că la ei fîntinile sunt în halul ăla de adînci.
Alfredo a murit aproape concomitent cu vacanța de vară de la noi, dar îmi amintesc că și mult timp după ce pusesem ghiozdanele în debarale tot de cazul respectiv vorbeam.

Au trecut 34 de ani.

Alfredo ar fi împlinit 40.

La București, într-o capitală europeană, o femeie cu sufletul crîmpoțit după moartea fiicei s-a urcat pe un bloc și a stat aproape două zile acolo, mai înainte de a se prăbuși, fără suflare, pe caldarîm, sub obiectivele televiziunilor de știri.

Nu era montată nici o saltea, nici o plasă, nici cel mai mărunt gadget specific unor asemenea situații.
De fapt, ore în șir, telespectatorii martori la halucinantul spectacol nu au văzut decît imaginea sinucigașei, balansîndu-și picioarele pe marginea terasei, în plin centrul orașului, pe Calea Victoriei.
Abia într-un tîrziu am văzut și un bărbat, probabil un negociator, în cadru.

La acea oră, președintele țării, cu o bască evreiească pe cap, predica nu știu ce, în direct de la sinagogă. Premierul, cam tot pe acolo. Nu a venit, la fața locului, primarul general, nici cel de sector, nici prefectul, nici ministrul de Interne, ori al Apărării, ori șeful brigăzii de pompieri, ori vreun secretar de stat.

Nu am auzit de vreo operațiune specială de salvare, de alpiniști utilitari, de agenți antitero capabili să mănînce din ziduri, ca în filmulețele de propagandă, orice…Măcar de vreo idee trăsnită pentru salvarea ei. Cînd a sărit, pompierii tocmai întindeau conștiincioși o saltea pe caldarîm, după numai 35 de ore. Noroc că nu a mai fost nevoie să o și umfle.
Azi, s-a consumat o banală tragedie la București.
Nu una italiană.
Doar una a la Roumanie!…(Bogdan Tiberiu Iacob)

 

foto: metropotam.ro

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. Excelent articol!

  2. arafat cand isi da demisia?

  3. Toata simbolistica si rezultatul duce la concluzia ca femeia a fost drogata,aranjata in scenografia clasica pentru spectcolul mediatic dubios cu moartea Asta tocmai acuma cand Isus se inalta la cer. S-a vazut si in poza o turla a bisericii.Oamenii stateau cu sufletul la gura la TV asteptand intunecimea moartii acestei femei in loc sa se bucure spiritual de lumina inaltarii la cer a lui Isus .In felul asta s-a stricat si ritualul BOR ca oamenii nu s-au conectat la sarbatorirea momentului religios.Marsonistii si satanistii care au liber sa organizeze aceste spectacole macabre si criminale sa lise dea rasplata care o meritata

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *