Iată, visez frumos! Îmi imaginez, ca un simplu devorator de presă ce sunt, o zi care arată altfel. Pur și simplu, douăzeci şi patru de ore în care, în timp ce DNA arestează pe capete, anchetează, face rechizitorii, influențează judecători, se lasă, la rândul său, influențată de SRI, toate canalele de televiziune fac o agendă a zilei. Fără DNA. Și fiecare televiziune în felul ei.
Când mă trezesc, deschid televizorul și ce văd? Că, de fapt, toate televiziunile din România nu au devenit altceva decât o unică televiziune. Cu un program prestabilit. De alții. În niciun caz de producători. Totul este o telenovelă DNA. După care, spre seară, urmează dezbateri. La care participă cam aceleași personaje. Și pe aceleași teme. Furnizate de DNA. E ca și când am avea o televiziune cu un singur centru de comandă, cu nenumărate canale, dar al cărui producător nu are în cap altceva, de dimineață până la stingere, decât tema ce-a făcut, ce mai face și ce va mai face DNA.
O televiziune fără DNA ar putea fi însă coșmarul redacțiilor de știri. Pentru că reporterii nu ar mai trebui să aștepte să le vină plocon „din surse” marile evenimente ale zilei, de tip exclusiv DNA. Reporterii, sărmanii de ei, ar fi condamnați, nu să aștepte semnalul SRI sau DNA pentru a porni pe teren, ci ar trebui să alerge, în toate direcțiile, pentru a câștiga în campionatul de ştiri. În acest timp, DNA și-ar face bine mersi „treaba”, discret și temeinic, și nu la scenă deschisă, iar televiziunile, în ziua fără DNA, ar urma să între în competiţie pentru a ne spune, de pildă, ce mai face instituția prezidenţială, ce mai face Ministerul de Externe, ce se mai întâmplă în cultură și sport, cu ce se confruntă piață financiară sau mediul de afaceri, la ce legi, efectiv, muncește Parlamentul, dincolo de aprobarea în serie la solicitărilor DNA, ce se mai întâmplă, Doamne, pe mapamond, care sunt marile premiere ale teatrelor, ce cărți au mai apărut, etc.
O zi fără DNA – în care, repet, nimeni nu ar împiedica instituția să-și vadă de activitate, în mod discret şi nespectaculos – ar fi, poate, un coșmar pentru redacțiile care, între timp, s-au moleșit, obișnuite fiind să li se servească marile evenimente ale zilei, de-a gata, constând, exclusiv, din arestări, anchetări, procese, condamnări și, mai nou, viața de penitenciar. Dar ar fi pentru telespectatori și cititorii de presă o reală încântare. Visez prea frumos? (Sorin Rosca Stanescu)