Prima observaţie la care vrem să ne referim este legată de persoana lui Marian Lupu. Fost preşedinte al Parlamentului de la Chişinău şi tovarăş de drum cu Vladimir Voronin până acum o lună, Marian Lupu devine în acest moment personajul cheie al scenei politice din Republica Moldova. Spunem asta pentru că PD (partidul condus de Marian Lupu) este în măsură acum să decidă cine va fi câştigătorul acestor alegeri. De exemplu, mandatele obţinute de PD (13) adunate cu cele ale comuniştilor lui Voronin (48) permit nu doar formarea unei majorităţi parlamentare, ci şi alegerea preşedintelui Republicii Moldova (acesta are nevoie de votul a fix 61 de parlamentari!). După cum, la fel de bine, partidul condus de Lupu ar putea înclina balanţa în favoarea actualei opoziţii politice, formată din PLDM, PL şi AMN. De altfel, există semnale clare că fostul speaker de la Chişinău va alege anume această variantă. Totuşi, decizia finală va depinde de viitoarele negocieri dintre cele patru partide politice, iar jocul la două capete al PD nu va exclude niciuna dintre viitoarele formule de guvernare.A doua observaţie se deduce din prima şi se referă la opţiunea politică viitoare a Republicii Moldova. Or, aici este foarte importantă „filiaţia” partidului condus, formal, de Marian Lupu. Spunem formal, pentru că acest partid (PD) este controlat, din umbră, de oamenii fostului preşedinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi. Legătura cărora cu spaţiul răsăritean este bine ştiută la Bucureşti, dar şi în celelalte cancelarii. Anume această legătură ar putea împiedica apropierea Republicii Moldova de UE şi NATO. Poate nu întâmplător, o parte a mass-media ruseşti a sugerat deja faptul că Moscova este interesată acum să stabilească un „dialog” şi cu alţi politicieni de la Chişinău, varianta Lupu fiind cea mai plauzibilă în acest moment. De aceea, opţiunea politică a Republicii Moldova va depinde într-o bună măsură de implicarea Occidentului în gestionarea situaţiei postelectorale din Republica Moldova. A treia observaţie este legată de schimbarea echilibrului puterii de la Chişinău. Indiferent din ce partide va fi formată viitoarea majoritate parlamentară, un singur lucru este cert: supremaţia lui Vladmir Voronin a luat sfârşit. De acum încolo, influenţa exercitată de oamenii acestuia va trebui împărţită şi cu alţi actori politici. Ceea ce va şubrezi aşa-zisa „verticală a puterii” şi nu va mai permite derapajele, discursive şi acţionale, care au existat în regimul Voronin. Republica Moldova intră într-o nouă „eră” politică, în care generaţia tânără de politicieni va avea un cuvânt din ce în ce mai greu de spus. În fine, a patra observaţie se referă la dispariţia unor figuri şi chiar partide politice de pe scena politică moldovenească. Este vorba, în primul rând, de PPCD şi PSD, două formaţiuni care au gravitat în jurul puterii deţinute de Vladimir Voronin şi care se văd nevoite să plătească acum pentru „colaboraţionismul” politic cu Partidul Comuniştilor. Cozmin Alexandru