Din ce în ce mai frecvent, aproape obsedant, Victor Ponta anunță refacerea USL. Este aceasta expresia unei simple nostalgii, a unei dorințe instinctive pentru vremuri mai bune? Este o simplă întoarcere în trecut sau politicianul se referă, pur și simplu, la un proiect pe care îl construiește pas cu pas?
Este adevărat. Uniunea Social Liberală a fost îngropată în momentul în care PNL a hotărât să rupă alianța cu PSD. Puțin importă acum cine a avut dreptate și cine nu, cine a fost, mai mult sau mai puțin, vinovat. Faptul s-a petrecut. Și din acel moment, PSD, atâta timp cât a mai guvernat, a făcut-o alături de alți aliați. Iar ALDE, cel puțin cât timp Victor Ponta a rămas premier, a fost mai mult un proiect decât o realitate poltica cât de cât consistentă.
Ceea ce nu înseamnă însă că, într-o altă formulă, nu ar fi posibil ca USL, sau ceva asemănător, să existe în viitor. E clar că, după alegerile parlamentare, va exista o alianță. Poate chiar și înainte. PSD, care este lider atât în alegerile locale, cât și în cele parlamentare, în mod cât se poate de firesc, dorește ca, începând de la sfârșitul acestui an, să revină la guvernare. Dar cum ar putea forma un guvern fără a se împiedica de reticențele președintelui Klaus Iohannis? Într-un singur fel. Alcătuind, din timp, o majoritate parlamentară.
O majoritate parlamentară după alegeri are avantajul pe care îl are orice alianță care se face cu cărțile pe masă. Adică luând în calcul rezultatele concrete obținute în alegeri de fiecare partid în parte. O alianță postelectorală este, din această perspectivă, mai solidă. Mai durabilă. Pentru că exprimă, într-o măsură mai mare, voința politică a cetățenilor. Numai că o asemenea alianță ar putea fi refuzată de Klaus Iohannis. Președintele ar putea să se prevaleze, așa cum a făcut-o și Traian Băsescu – deși acesta nu este stilul lui Iohannis -, de acea prevedere constituțională care îi permite ca, în situația în care niciun partid nu are peste cincizeci la sută dintre parlamentari, să poată desemna pe cine dorește, pentru a formă o majoritate și un guvern. Din această perspectivă, o alianță preelectorală, făcută cândva, înaintea alegerilor parlamentare, este de preferat.
Dosarul penal care apasă pe umerii lui Victor Ponta, întocmit pe drept sau pe nedrept, nu va fi finalizat printr-o sentință judecătorească definitivă până la sfârșitul acestui an. În consecință, dacă acesta dorește să redevină premier al României, se va lovi, cu certitudine, de obiecțiile lui Klaus Iohannis. Președintele nu se va prevala poate, după modelul Băsescu, de chichițele constituționale, dar cu certitudine va refuza desemnarea unui candidat de premier, subiect al unui dosar penal.
Așa că lui Victor Ponta nu-i mai rămâne altceva de făcut pentru a-și îndeplini obiectivul decât să militeze pentru o alianță preelectorală, suficient de consistentă pentru a prefigura, încă de pe acum, o viitoare majoritate. Această majoritate se poate numi USL. Sau oricum altfel. Din cine ar fi ea formată? În epicentru va fi, cu certitudine, PSD. Și alături, din nou cu certitudine, ALDE. Un ALDE care, între timp, devine un partid din ce în ce mai consistent. După alegerile locale, al căror rezultat va declanșa un cutremur în PNL, este de prevăzut că o parte a activului și a electoratului acestui partid se va deplasa către ALDE. Mai este posibil ca și UNPR, un partid plasat atunci pe locul trei-patru, să devină parte a noii alianțe. Va fi însă suficient pentru a avea certitudinea unei majorități?
Încercând un răspuns la această întrebare, nu pot să ignor rolul pe care l-ar putea avea încă două partide. UDMR va obține, că de obicei, un 7-8% și va dispune de grupuri parlamentare proprii atât în Senat, cât și în Camera Deputaților. Și, deși în plan extern face parte din familia popularilor europeni, va proceda, ca de obicei, și se va alia cu partidul care va veni la guvernare. Numai că această alianță nu va fi, sub niciun motiv, preelectorală. Așa că în calcul nu mai rămâne dect Partidul Mișcarea Populară. Cel condus de Traian Băsescu. Acest partid se va întări după alegerile locale, fără să facă nimic special. La fel cum o parte dintre vechii liberali va merge la ALDE, o altă parte din vechii pedeliști va fi dizlocată din PNL și se va deplasa fix în brațele larg deschise ale lui Traian Băsescu. Nu este deloc exclus ca, în aceste condiții, PMP să obțină la alegerile parlamentare un scor onorabil. Întrucât este greu de prevăzut că PMP se va alia cu PNL – cum, de altfel, nici ALDE nu se va alia cu PNL, din aceleași motive de ordin psihologic –, singura alternativă a lui Traian Băsescu de a participa la guvernare ar fi o alianță cinică cu PSD. Adică o deplasare pronunțată spre stânga.
Semne în acest sens există. La fel cum există și semne, conform cărora Victor Ponta dorește să revină în fruntea unui guvern. Și dacă știm că asta nu se poate realiza decât printr-o alianță preelectorala, făcută înainte de alegerile parlamentare, însemna că am înțeles suficient de mult pentru a anticipa următorii pași ai competitorilor politici. Da, USL a murit. Și da, există viață și după moarte!
Și chiar și așa, chiar și în condițiile construcției unei majorități calificate în jurul PSD, Klaus Iohannis tot poate refuza nominalizarea unui candidat de premier care are probleme penale. Ceea ce ar arunca România în criză. De aceea, simultan cu proiectul unei majorități, PSD în general și Victor Ponta în special, dar și aliații acestuia se gândesc, din ce în ce mai temeinic, la o suspendare a președintelui. Care ar putea avea loc, în aceste condiții, chiar înaintea alegerilor parlamentare, astfel încât președintele interimar să poată fi mai binevoitor cu Victor Ponta. Și cine ar putea fi acesta dacă nu chiar Călin Popescu Tăriceanu? (Sorin Roșca Stănescu)