După eliminarea Dianei Șoșoacă și retragerea din cursă a candidatei Anamaria Gavrilă, suveraniștii îl au drept candidat pe George Simion, iar întrebarea care e pe buzele tuturor e cînd își va anunța exclusul Călin Georgescu susținerea publică și oficială pentru liderul AUR. Niciodată, în umila noastră opinie. Dintr-un motiv foarte simplu. Mai mult decît probabilul refuz al SUA – și nu doar al ei – de a recunoaște rezultatul alegerilor din România ar putea conduce în acest caz la o situație confuză: o țară denunță un rezultat viciat în altă țară, prin eliminarea unui candidat, dar acel candidat a validat el însuși scrutinul prin susținerea oficială a altui candidat. De aceea, Georgescu e obligat să nu își manifeste susținerea pentru nimeni. Binecuvîntare, urări de succes, da. Susținere oficială, nu.

Ca să reamintim ultimul caz în care SUA, dar și multe alte state, nu a recunoscut alegerile prezidențiale dintr-o țară: Venezuela 2024.
Motivele au fost legate de lipsa de transparență, neregulile electorale și caracterul nedemocratic al procesului, conform poziției oficiale a administrației americane.
Dar există imense similitudini cu ceea ce s-a petrecut la București.
Președintele în exercițiu, Nicolas Maduro, era amenințat dramatic în sondaje de candidata opoziției, María Corina Machado, o adversară îndîrjită a regimului său. Așa că pur și simplu i-a banat candidatura printr-o interdicție de 15 ani, pornind de la acuzații de nereguli adminsitrative în perioada cînd era deputată, interdicție confirmată de Curtea Supremă de Justiție. Vă sună cunoscut?

Machado a mai fost acuzată că a sprijinit un presupus „complot” al fostului lider interimar Juan Guaidó pentru a răsturna guvernul. Vă sună cunoscut?
În fine, regimul Maduro a acuzat-o pe Machado că e o colaboratoare a americanilor, adică a adversarilor Venezuelei. Vă sună cunoscut?

Opoziția i-a stabilit un înlocuitor, în persoana Corinei Yoris dar, stupoare, regimul Maduro i-a blocat înregistrarea candidaturii prin Consiliul Național Electoral (echivalentul BEC), care a blocat accesul opoziției la sistemul digital de înregistrare. Mai precis, partidele care o susțineau – Mesa de la Unidad Democrática (MUD) și Un Nuevo Tiempo (UNT) – nu au primit codurile necesare pentru a înregistra candidatura lui Yoris. În schimb, alți candidați, percepuți ca „opoziție loială” regimului (ex. Manuel Rosales, Enrique Márquez), au reușit să se înscrie fără probleme, ceea ce sugera clar o selecție deliberată a adversarilor acceptabili pentru Maduro. Vă sună cunoscut?

A fost nevoie de desemnarea unui al treilea candidat, Edmundo González Urrutia, care a putut intra, în fine, în cursă. După alegeri, opoziția a prezentat dovezi că Urrutia a obținut peste 65% din voturi, dar Maduro a susținut că a cîștigat cu 51% și s-a proclamat președinte. Refuzînd să prezinte documentele electorale care să susțină afirmațiile sale. Vă sună cunoscut?

Secretarul de Stat american Antony Blinken a declarat pe 29 iulie 2024, după simulacrul de alegeri, că „rezultatul anunțat nu reflectă voturile poporului venezuelean” și a cerut publicarea imediată a proceselor verbale electorale, ceea ce nu s-a întîmplat, desigur.
BEC-ul venezuelean, controlat de guvern, a raportat o participare la vot de 59%, dar a întîrziat publicarea datelor oficiale, invocînd o „agresiune” asupra sistemului electoral, fără a oferi dovezi clare. Vă sună cunoscut?

Liderii opoziției au fost hărțuiți sau arestați (vă sună cunoscut?), iar acest lucru a fost văzut ca o încălcare a principiilor democratice, ceea ce a întărit concluzia că alegerile nu au fost libere sau corecte.

Pe scurt: SUA nu a recunoscut alegerile din Venezuela pentru că le consideră frauduloase, netransparente și nedemocratice, bazîndu-se pe dovezi de manipulare, represiune și lipsa verificării independente.
În România a fost mai rău, însă. Pe lîngă toate problemele în competiția electorală identice cu cele din Venezuela, la noi s-a mers un pas înainte, anulîndu-se complet alegerile.

La cum se prezintă lucrurile, începînd cu refuzul total al noii administrații americane de a contacta regimul de la București – caz unic în lume pînă acum – e aproape cert că Washingtonul nu va recunoaște alegerile din România. Ori, acest lucru îl va împiedica acum, în mod logic, pe Călin Georgescu să susțină orice candidat, pentru că asta ar însemna ca el să recunoască legitimitatea unor alegeri pe care nu ar recunoaște-o Departamentul de stat american. (Bogdan Tiberiu Iacob)