Acum cîțiva ani, circula prin politică o anecdotă, cum că Băsescu ar fi genul de om care întîi împinge o babă pe scări și apoi o întreabă, suav, unde se grăbește. Nici că se găsea o metaforă mai potrivită pentru cel devenit președinte în 2004. Adevărata dramă e că, între timp, modelul lui Băsescu a făcut prozeliți, iar astăzi, observăm că România e plînsă la căpătîi exact de cei care au executat-o.

Ziua de ieri ar trebui să fie de doliu național: două treimi dintre junii țării nu reușesc să treacă BAC-ul pentru al doilea an consecutiv. În loc de asta, vedem prin unele gazete osanale ridicate lui Băsescu și Funeriu pentru modul în care au decis schimbarea metodei de a da examenul, ceea ce a permis aflarea ”adevăratei” capacități a tinerilor.

Excelent!

Va să zică, nu e grav că s-a ajuns în această situație catastrofală, ci e de aplaudat faptul că o scoatem în văzul lumii.
E ca și cum te-ai preumbla gol și mîndru pe uliță, după ce ți-ai vîndut hainele pentru băutură. Sigur că a cosmetiza pregătirea elevilor e păgubos și incorect, dar adevărata întrebare e cum s-a ajuns în această situație?
Cînd Băsescu, Udrea, EBA, Igaș și alți mari stîlpi ai educației au venit la putere, cei care au dat acum BAC-ul pășeau, timizi, din clasele elementare în gimnaziu.

Opt ani de zile, aproape, au trăit pe viu reforma învățămîntului din regimul băsescian. Au suportat zeci de modificări ale legislației, au fost sufocați cu noi și noi materii, au trecut prin ”n” schimbări ale metodologiei de examene. Și, mai presus de toate, au primit sistematic lumină de la Mesia Cotrocenilor, care le-a transmis că nu ai nevoie de prea multă carte ca să răzbești în viață, eventual pînă la funcția supremă în stat. Că sistemul românesc produce tîmpiți.
Și că România nu are nevoie de profesori, doctori, ingineri șamd, ci de chelneri și tinichigii. (Cum nu avea nevoie de autostrăzi, pe vremuri). Evident, eșecul BAC-ului va fi pus în cîrca ticăloasei alianțe USL și, eventual, a guvernelor Năstase și Văcăroiu, pentru că regimul lui Traian cel Mare nu a avut timp în opt ani să schimbe lucrurile în bine.

Educația nu e singurul domeniu, din nefericire, în care azi vedem urmările reformei traiane. Aflăm că azi, Justiția e liberă, nu ca pe vremea corupților de pesediști. Interesant, dar, în opt ani, singurele nume mari condamnate definitiv cu executare și aflate, efectiv, după gratii, sunt ale celor mai mari dușmani personali ai președintelui: Năstase și SOV.

Da, justiția e liberă. Liberă să ia gîtul celor incomozi pentru Băsescu și Macovei. (Apropo, s-a spus că Sorina Plăcintă a venit la USL pentru că numai ei i-ar fi garantat salvarea fiului de la pușcărie. După transfer, încadrarea odraslei s-a schimbat brusc și s-a înăsprit dramatic, ca un avertisment pentru toți cei care îl trădează pe Marele Cîrmaci. Pînă la urmă, în mîna cui e Themis?)

Se comentează azi, de către armata postacilor portocalii, că USL a modificat abuziv legi. Nu se suflă despre faptul că e vorba, în realitate, de modificarea modificării. Adică de îndreptarea disperată a abuzurilor inițiale ale PDL, care a politizat tot ce mișcă în stat și au transformat România în republică ultra-prezidențială. Nici secularizarea averilor mănăstirești, operată de Cuza Vodă, nu a fost profund democratică, în secolul 19, dar a fost o decizie disperată și necesară, după ce o șeptime din pămîntul agricol al țării ajunsese în posesia călugărilor de pe muntele Athos și a altor mănăstiri, cele mai multe străine.
Asta, că tot le place pedeliștilor să îl proclame pe Băsescu noul Cuza, iar pe USL, noua monstruoasă coaliție.

Pseudoanaliști care semnează ștate de plată în Modrogan, țuțări prezidențiali, guriști lipiți de micile ecrane, într-un cuvînt, toată armata de părerologi cotroceniști se chinuie să ne convingă, zilele astea, că tot ce e rău e opera lui Ponta și Antonescu. E firesc, doar ei au condus țara în ultimii opt ani.
Ei au luat deciziile economico-sociale majore, ei au decis să ne împrumutăm zeci de miliarde din Occident pentru a se lăuda ulterior cu stabilitatea țării, ei și-au făcut odraslele politicieni de top, ei au pus pe butuci sute de mii de IMM-uri, ei au lichidat bruma de industrie pe care o mai aveam.
Ei ne-au adus marii investitori occidentali cărora le vedem, de fapt, tot mai des, ceafa.
Ei au promovat șefi de servicii secrete direct în marea politică, pentru că, nu-i așa?, a mers la Moscova, merge și la București.
Ei și-au făcut amantele miniștri, finii baroni locali, iar frații și ginerii mari oameni de afaceri.
Ei au devalizat companiile de stat prin rețele mafiote rupte din marea famiglie pedelistă.

Te și întrebi uneori cum au avut timp Crin&Ponta să facă atîtea nenorociri, dacă unul doarme toată ziua, iar celălalt pierde vremea numai pe la raliuri, conform mitologiei portocalii?

Am zis portocalii? Scuze, am uitat că biata culoare a fost aruncată la coș, recent, în numele noului camuflaj politico-electoral multicolor, de la verdele ecologist la rozul diamantului pe care demisa Udrea e liberă, de acum, să-l poarte pe deget. Unul de vreo 500.000 de euroi, cum se aude prin tîrg.
Sigur că România trece în acest moment prin mari și nedorite tensiuni politice, dar, s-ar putea ca ele să reprezinte o limpezire necesară a situației, o șansă pentru revenirea la normal. Nu de alta, dar, în ritmul în care s-a acționat politic în ultimii opt ani, riscam să ajungem la un moment dat Coreea de Nord a Europei, o țară ”fericită”, care dăinuie numai și numai grație marelui ei Conducător, Chimir-Sec. (Bogdan Tiberiu Iacob)