Un afront total surprinzător i-a adus ieri Klaus Iohannis lui Marcel Ciolacu. Președintele l-a contrat pe premier. Într-o manieră lipsită de echivoc. Gata cu demisiile, a spus cel de la Cotroceni. Ajunge! Și asta după ce cel de la Palatul Victoria a solicitat demisia Ralucăi Turcan. Din toată povestea asta, care nu este doar o simplă poveste, nu pot ieși doi învingători sau doi înfrânți. Unul va câștiga, iar celălalt va pierde.
Tipic pentru Marcel Ciolacu, omul politic diplomat și precaut a făcut cel puțin aparent un pas înapoi. Un pas de-a drept caraghios. De natură să-l dezechilibreze. A retractat. A afirmat că el nu a cerut demisia nimănui. Nici lui Budăi, nici lui Firea. Ar urma să deducem că aceștia au demisionat din senin. Că nu au fost împinși pe scări. Au venit pur și si simplu pe rând în cabinetul premierului, pentru a se ruga să părăsească Executivul. Asumându-și o vină morală pe care nu o au. Și, în cele din urmă, premierul a consimțit. Și, vezi Doamne, el nu i-a cerut nici Ralucăi Turcan demisia. Nu i-a solicitat acesteia să-și asume vreo răspundere morală sau politică pentru că a semnat un aviz de funcționare la cel mai de groază dintre azilele groazei și apoi a afirmat cu nonșalanță că nu are nicio legătură cu această situație de pe vremea când era ministru al Muncii. Nici avizul dat cu iresponsabilitate, fără o verificare riguroasă și nici minciuna nu ar trebui să fie sancționate. Cum să-și dea colaboratoarea apropiată a lui Klaus Iohannis, cea care conducea vijelios grupul parlamentar PNL atunci când PNL era în opoziție, o demisie de onoare? Cum să-și asume ea răspunderea?
Chiar dacă Marcel Ciolacu a făcut un pas înapoi, aparențele nu trebuie să ne înșele. Este suficient de abil pentru a nu accepta o înfrângere și încă una publică și de asemena proporții. Dacă premierul lasă lucrurile așa cum sunt în acest moment, dacă nu găsește vreo cale de a o arunca peste bord pe Raluca Turcan sau de a o determina pe aceasta să se evapore de la ministerul pe care-l conduce, atunci vom putea constata că acesta a suferit cea mai mare înfrângere din cariera lui de președinte PSD și din poziția sa de premier. După o asemenea înfrângere, un om politic nu se mai ridică de la podea. Cu atât mai mult cu cât timpul până la alegeri e numărat.
Știm ce pierde Marcel Ciolacu. Își pierde prestigiul, autoritatea, puterea. Dar oare ce câștigă Klaus Iohannis? Să nu ne amăgim. Klaus Iohannis nu a reacționat astfel dintr-un reflex de recunoștință față de Raluca Turcan, care ridica pumnii și zguduia Palatul Parlamentului, atunci când PNL era în opoziție iar Klaus Iohannis transpira pentru a alunga „ciuma roșie” din Palatul Victoria. Klaus Iohannis nu este un om generos. Și nici recunoscător. O face dintr-un interes de altă natură. Acela de a-și arăta mușchii. De a demonstra opiniei publice în general și liberalilor în special că el continuă să rămână jupânul. Că el va face și în viitor jocurile. Altfel spus, dacă ar fi cedat, dacă s-ar fi făcut că plouă, era ca și cum ar fi acceptat cu inima ușoară ca Marcel Ciolacu să încalece partidul său. Un asemenea precedent în mentalitatea lui Klaus Iohannis nu era de tolerat. Așa că a reacționat. Exprimându-și intenția fermă de a face tot el jocurile și în viitor. Cel puțin în PNL, unde pentru el problema succesiunii la conducere este extrem de importantă. O succesiune de care depinde și modul în care se va preda ștafeta de la Cotroceni. Cui? În ce fel? Și cu ce condiții?
Acum, dacă știm ce pierderi își asumă Ciolacu și ce avantaje vizează Iohannis, putem urmări cu sufletul la gură, cu maxim interes, desfășurarea evenimentelor. Pentru că de fapt nu am asistat decât la un joc de încălzire. Ciolacu are posibilitatea de a tranșa pentru o lungă perioadă de timp problema succesiunii la conducerea PNL, convingându-l pe generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, pe frățiorul lui Nicu, să o împingă pe scări pe Raluca Turca. Este singurul care o poate face. Dacă nu care cumva se va produce o răscoală în PNL. În primul scenariu, Ciolacu îl va sprijini pe Ciucă pentru ca acesta să rămână președinte. În celălalt scenariu, Ciolacu ar putea să susțină o aripă din PNL care îi devine pe zi ce trece tot mai ostilă lui Iohannis. Dar și lui Ciucă.