Papa Francisc, mesaj ferm: ”Cerem să se deschidă căile păcii pentru chinuita Ucraina”
3 comentarii / 1593 vizualizări / 13 septembrie 2023
Papa Francisc a lansat un nou apel internațional la pace în Ucraina, prin Mesajul adresat ieri participanților la Întâlnirea internațională de rugăciune pentru pace de la Berlin, promovată de Comunitatea Sfântul Egidiu, scrie Vaticannews.
Vorbind despre căderea zidului Berlinului, pontiful a evidențiat că acel eveniment istoric a fost posibil datorită mai multor factori, datorită curajului și al rugăciunii multora, căderea zidului despărțitor al Berlinului deschizând noi perspective: libertate pentru popoare, reunificarea familiilor și speranța unei noi păci mondiale, după Războiul Rece
”Din păcate”– a continuat Sfântul Părinte în Mesaj – ”de-a lungul anilor, nu s-a construit pe această speranță comună, ci pe interese speciale și pe neîncredere în ceilalți. Astfel, în loc să se dărâme ziduri, s-au ridicat mai multe ziduri. Iar de la zid la tranșee pasul, din păcate, este adesea unul scurt. Astăzi, războiul continuă să devasteze prea multe părți ale lumii: mă gândesc la atâtea zone din Africa și Orientul Mijlociu, dar și la multe alte regiuni ale planetei; și la Europa, care cunoaște războiul din Ucraina, un conflict teribil care nu-și vede sfârșitul și care a provocat morți, răniți, durere, exoduri, distrugeri.”
În încheierea Mesajului, papa Francisc a spus că este necesar să se meargă înainte „pentru a trece de zidul imposibilului, ridicat pe argumente care par irefutabile, pe memoria atâtor dureri și mari răni suferite în trecut”.
”Cerem să se deschidă căile păcii, mai ales pentru scumpa și chinuita Ucraina. Avem încredere că Domnul ascultă întotdeauna strigătul plin de angoasă al copiilor săi. Ascultă-ne, Doamne!” (B.T.I.)
| 1 USD = 4.5463 RON 
„Chinuita Ucraina…”
–––
Un Stat, o Limbă sau o Cultură „Ucrainene”, nu au existat niciodată, nicicum și niciunde (cine și la marginea cui?). „Concepută” prin cotloanele Serv. Germane (în contextul ww1) și „născută” prin Decret al (semi)evreului Lenin (1922), care, din vechi teritorii Rusești a alcătuit „o nouă re-publică”, de uz intern, „chinuita ucraina” a fost „îngrășată” cu noi teritorii – fie furate „cu dedica-ție” (Stalin, ’45), fie tot Rusești (Crimeea – Hușciov, ’54).
Acum, de când cu „războiul”, aflăm și noi că „chinuita ucraina” era „cea mai” din Europa, din mul-te privințe. Cumva, dacă „ticăloșii de Ruși” îi puseseră la muncă, se numește că „i-au chinuit”?
Au vrut „o țară a lor”? Să zicem ! (deși se știe bine „cam ce-au vrut ei”, de-a lungul timpului).
Dar iată că, după anii ’91, prin „jocul istoriei” le-a picat „pleașcă”, O Țară. Și ce țară ! …
– Ce-au făcut „chinuiții ucraineni” cu țara lor ? Ce mama naibii nu le-a ajuns, de „și-au luat lumea în cap”, punându-se la dispoziția „USA & Co.” și devenind „vârf de lance”, „agent provocator” și principal „furnizor de carne de tun”, într-un conflict peste puterile lor de înțelegere ?
Cine le-a organizat „Maidanuri”, fluturându-le pe la nas „rețeta fericirii maxime”: NATO & UE”?
Cine le-a zgândărit orgoliile, făcându-i iarăși să „viseze frumos”? Și să-și „amintească” de „trecu-tul lor măreț”, când, nu-i așa, „de la Baltica și pân-la Caspica”, „tot o Ucraină” era; și toate „pove-știle fanteziste” cu un „neam străvechi”, chipurile, „luptător pentru libertate”; și fostele căpetenii de tâlhari devenite azi, „mari eroi ai neamului”… Firește, despre episodul „întoarcerea fiului risi-pitor” (Cercasî – 1648), „chinuiții ucraineni”, fie „se fac că plouă”, fie „o dau cotită”: le pute.
Azi, numai „orbii” nu văd că „focul de paie” aprins pe duiosul narativ: „bietul nevinovat în gheare-le fiorosului căpcăun”, s-a stins de mult ; iar „imaginea” cu ”eroicul popor”, „însetat de libertate” (etc.) s-a estompat, lăsând loc „ucrainei reale”: « copil din flori și de pripas », obraznic, arțăgos, înfumurat, bădăran și nesimțit, care, din „răsfățatul URSS”, de ieri, a ajuns „răsfățatul USA”, de azi ; al ”USA” și al „celor „cu nasul pe sus”, care, din dorința stupidă „moarte Rușilor”, plătesc „impozitul pe prostie” pentru a-i „îngrășa” pe cei din spatele „Gloria Ukraina”…
Cand era Republica Moldova chinuita acum 30 de ani, Vaticanul n-a dat un scuipat.
Actorii erau aceiasi, Rusia si Mini-Rusia.
Daca era vorba de Romania, nu spuneau nimic, niciodata nu ne-au sustinut.
Nu ne-ar fi ajutat Occidentul nici sa dea doua jeturi de pisat pe focurile provocate de rusi sau de mini-rusi dacar ne-ar invada astazi.
Cum se face ca mini-rusii si ungurii au fost mereu tinuti la san de Occident si de Orient, dar pe Romania si pe romani occidentul si orientul s-a pisat, ne-au sclavizat si colonizat mii de ani ?
Vaticanul ce a spus despre Serbia, Iugoslavia, Bosnia, Georgia si alte razboaie artificiale create de Occident?
Dar despre crestinii exterminati si alungati din Orient?
De ce Vaticanul nu are o pozitie fata de genocidele comise de mini-rusi in „Borderland” asupra grupurilor etnice minoritare, unele chiar autohtone pe pamantul lor de mii de ani ?
De ce nu are o pozitie fata de hulirea si stigmatizarea cultelor crestine din „democrata” mini-rusie jeglenszkiana ?
Pentru că stăpânii își apreciază slugile dar le disprețuiesc.