O comparație între perioada sfîrșitului verii – începutul toamnei, a anului electoral 2009, cu cea similară din 2004 relevă tulburătoare asemănări, plus o diferență majoră. Dar, adevărata provocare este să intuim evoluția politicii post-electorale, atît timp cît, acum cinci ani, mai nimic nu a ieșit așa cum se prefigura în această perioadă a anului. Semn că e timp berechet pentru mari surprize. 2004 – „prezidentul” Stolojan și „premierul” VideanuAcum cinci ani, sfîrșitul verii și începutul toamnei avea ca principale teme pe agenda politică lupta tot mai feroce între PSD și ADA, identificarea viitorului premier, de către ambele partide, situația din sondaje ori congresul PSD. În ADA se punea la cale lista neagră a pesediștilor corupți, care nu merită să mai prindă un nou mandat parlamentar, iar primarul general Băsescu denunța plasarea pe listele adversarilor a ceea ce el numea „mafia personală a lui Năstase”. (Unii dintre aceștia aveau să fie glorios recuperați după alegeri de către noii puternici ai zilei). Cam în aceeași perioadă, tot el arunca pe tapet celebra acuzație, nici pînă azi verificată, potrivit căreia Năstase are conturi de un miliard de dolari în zona Mării Chinei de Sud, așa cum azi se spune, tot cam fără probe, că Traian și fratele său au făcut afaceri cu armament. Despre Băsescu se vehicula că ar putea fi șeful de campanie al lui Stolojan, desemnat candidat al ADA pentru Cotroceni, în timp ce pentru postul de premier se vehiculau cel mai tare numele lui Videanu și Berceanu. Despre primul se aflase chiar că a început să învețe temeinic engleza, ca să nu pățească în funcție precum Boc, cinci ani mai tîrziu, cu „aviara gripa”. Cu toate acestea, ADA se încăpățîna să nu anunțe oficial numele niciunui candidat de premier pe motiv că „acum alegem președintele și parlamentul, nu primul ministru”. La PSD se vehiculau ca posibili premieri nume precum Mitrea, Dan Ioan Popescu, Pașcu, Talpeș și Geoană, ultimul cîștigînd prin nominalizarea sa de către Năstase, în primele zile ale lui septembrie. Ce-i drept, această nominalizare, produsă în timpul unei vizite guvernamentale la uzinele Daewoo Craiova nu fusese pe placul lui Iliescu, care comentase că „mai sunt și alte variante”. PNA asmuțit pe Năstase, iar Băsescu pe VîntuTot în acele zile ADA făcea presiuni pentru ca PNA (azi DNA) să îl ancheteze pe Năstase în scandalul Zambaccian, iar Băsescu se războia public cu Vîntu, despre care se minuna că încă zburdă liber pe piața de capital. Ca să nu rămînă mai prejos, magnatul se minuna, și el, într-un comunicat de presă, că Băsescu mai zburdă liber pe piața politică. Asta, deși pe atunci, ca și acum, trustul lui Vîntu era susținător de nădejde al echipei portocalii. Culmea-culmilor: și atunci, ca și acum, Nistorescu era în epicentrul unui mega-scandal redacțional, soldat cu demisii pe capete în rîndul jurnaliștilor din subordinea sa. În fine, în aceași perioadă se discuta modul în care Iliescu va reveni în PSD: ca președinte sau sub altă formă, acesta întreținând misterul, prin atitudinea sa rezervată. Așa cum nici Băsescu nu se înghesuie să spună, azi, ce va face în cazul unui eșec în alegeri: revine în PDL sau se lasă de politică? Ce se prefigura și ce a ieșitPrecum se vede, multe asemănări între vara-toamna lui 2004 și perioada pe care o trăim azi. Și totuși, din toamna lui 2004 au început să cadă bombele politice, iar rezultatele au dat peste cap toate pronosticurile inițiale: Băsescu a fost desemnat viitor premier al ADA, apoi Stolojan a fost înlocuit cu Băsescu la președinție, fără ca el să ajungă, însă, și premier, cum se stabilise inițial. În locul său a devenit prim ministru outsiderul Tăriceanu. Cît despre Iliescu, el a fost bătut de Geoană la congres și a ratat președinția PSD, în timp ce atotputernicul Năstase a devenit anchetatul de serviciu al nației. Una peste alta, mai nimic nu a ieșit la finele lui 2004 așa cum păruse bătut în cuie atîta vreme. Marea diferență e în sondajeExistă astăzi, însă, și o deosebire majoră față de perioada silimară a lui 2004, iar aceasta ar putea întări și mai mult posibilitatea apariției unor surprize politice de proporții în alegeri. E vorba de situația din sondajele de opinie. Pe atunci, lider autoritar în sondaje era candidatul PSD, Adrian Năstase, cu cca. 40%, urmat de Stolojan, cu 34%, și Vadim Tudor cu 13%. Altfel spus, locul unu de azi, Traian Băsescu, abia de are cît locul doi de acum cinci ani. Și totuși, Năstase a pierdut în 2004, deși avea de partea sa sondajele, funcția de premier, deci puterea absolută, a organizat alegerile și a purtat o campanie mai mult decît activă, ceea ce nu se întîmplă acum cu niciun candidat. Azi, prezumtivii adversari ai lui Băsescu, adică Geoană, Antonescu ori Sorin Oprescu se învîrt în sondaje cam în jurul acelorași procente, între 15-20%, ceea ce face încă și mai imprevizibil rezultatul final. Jocurile nu sunt făcute, toamna abia începe, iar bătălia va fi mai cumplită ca oricînd. S-ar putea ca peste o lună, nimic din ce e acum să nu rămînă în picioare; păcat doar că nicio instiuție nu organizează, precum în Occident, pariuri politice…(Bogdan Tiberiu Iacob)