Sansa Romaniei, asa cum a rezultat aceasta tara dupa alegeri, nu este inca pecetluita. In sensul ca este insuficient sa avem un Guvern cu o puternica sustinere parlamentara. Acest guvern va trebui sa lucreze bine pentru tara. Cum a promis. Dar ca sa ne asiguram de acest lucru, si Parlamentul trebuie sa-si indeplineasca cele doua principale meniri. Sa legifereze si sa controleze Executivul. De ce depinde reusita? Care sunt pericolele?
Intamplarea – si nu numai intamplarea – face ca acest hiperparlament, rezultat in urma alegerilor din 2012, sa-si duca existenta in interiorul unui mausoleu. Cea de-a doua mare cladire a lumii se sufoca sub betoane, grinzi de fier si placi de marmura. Aerul este inchis, aproape de nerespirat. Sistemul de ventilatie este cvasi-inexistent. Fotoliile luxoase din Senat si Camera Deputatilor te trag la somn. Sunt incomode pentru lucru, sunt prea comode pentru lenevie. Si, in plus, cel mai mare handicap al noului Legislativ este, in ordinea de mai jos, numarul record de parlamentari si majoritatea extrem de confortabila de care se bucura USL.
Cand sunt prea multi parlamentari, tentatia de chiul este mai mare. Pentru ca fiecare senator si deputat isi poate spune, in gand, ceva de genul: “nu-i nimic daca lipsesc, nu se vede, suntem si asa prea multi”. Si in primul rand vor proceda asa parlamentarii opozitiei. Acestia vor adauga rationamentului de mai sus si urmatoarea fraza: “ce rost are sa mergem la dezbateri sau la vot, cand si asa nu putem rasturna deciziile majoritatii?”. In paranteza fie spus, acesta este unul dintre motivele care l-au determinat pe Crin Antonescu, in calitate de copresedinte USL dar si de presedinte al Senatului Romaniei, sa le solicite parlamentarilor sa trateze opozitia cu respect. Ca pe un instrument indispensabil unei democratii reale. Indiferent cat de consistenta ori cat de inconsistenta, sub aspect numeric, este respectiva opozitie.
Majoritatea masiva USL se poate transforma intr-un handicap fie in situatia in care parlamentarii chiulesc, absentand pur si simplu de la lucrari, sub motiv ca oricum nu conteaza, si atunci ne vom trezi de multe ori ca nu vom putea lucra, din lipsa de cvorum, fie in ipoteza in care ei vin pentru a dormi in mausoleu. Desigur, la figurat. Daca cei mai multi parlamentari USL vor porni de la premisa ca este preferabil sa se puna bine cu membrii Executivului, pentru a face un aranjament sau altul in propriul interes ori in interesul colegiului, atunci Legislativul va fi si in continuare ce a mai fost. O simpla anexa a Executivului.
Solutia este ca, pe durata celor patru ani, majoritatea parlamentara sa inteleaga – si sa se comporte ca atare – ca ea a dat tarii un Guvern, ca Guvernul este al ei, ca ea este responsabila, pana la urma, si de reaua guvernare si ca sub nicio forma Parlamentul nu trebuie sa se autotrateze sau sa accepte sa fie tratat drept o anexa a Guvernului.
Ceea ce nu inseamna ca cele doua institutii ar trebui sa se afle vreodata pe picior de razboi. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews