„Vrei să vezi un om împuşcat în cap şi apoi să urmezi tu? Sunt şmecher, nu-i aşa?”. Cuvintele de mai sus nu aparțin unui lider interlop, cum ați fi tentați să credeți, ci unui ales al poporului în Parlamentul României, cea mai înaltă instituție din stat. O instituție care are însă, de la un scrutin la altul, probleme tot mai grave de imagine, și asta pentru că liderii partidelor politice par să nu mai aibă niciun fel de scrupul cînd e vorba să promoveze potențiali infractori pe liste.

De luni bune, Parlamentul României este descompletat într-un mod fără precedent, prin trimiterea senatorului PSD Cătălin Voicu după gratii, în așteptarea judecării. Demnitarul are în continuare calitatea de senator, primește salariu, dar nu poate vota. Cazul său ridică și probleme tehnice, pentru că e nefiresc ca Parlamentul să fie considerat ca avînd 470 de membri, iar majoritatea să fie de 236 de voturi, atît timp cît unul e în imposibilitatea de a vota. Și nu e totul: DNA tocmai a cerut undă verde pentru arestarea altui parlamentar, deputatul PDL Dan Păsat, autorul amenințării din introducere. Păsat e acuzat de șantaj și alte infracțiuni, ca și de faptul că i-ar fi pus unui cetățean cuțitul la gît(?!!) pentru a-l forța să semneze un document. Dacă va fi arestat, mai dispare un vot din parlament pe termen nedefinit, dar, dincolo de asta, rămîne stupefacția alegătorului față de cei care ajung să-l reprezinte în cel mai înalt for al țării.

Un coleg al lui Păsat, deputatul PDL Sorin Pandele, este, și el, anchetat de DNA și declară, foarte senin, că se așteaptă să fie arestat pentru că DNA Pitești ar vrea ”să își crească cota”. Probabil că exemplele de acest gen ar putea continua, pentru că numărul parlamentarilor anchetați, în diverse stadii, de către procurori este de zeci și zeci. Cum s-a ajuns în situația ca Parlamentul României să se confrunte cu descompletarea pe motiv de bulău?
Simplu: filtrul politico-moral care ar trebui să funcționeze la desemnarea candidaților pe liste a ajuns o glumă proastă, ca să nu o spunem pe șleau că în multe cazuri există suspiciunea că infractori notorii și-au cumpărat fotoliile parlamentare tocmai pentru a-și salva pielea. Președinții de filiale – ca autori de liste – și de partide – ca semnatari ai acestora – nu mai au niciun fel de rezerve în a promova persoane asupra cărora plutesc cele mai grave acuzații, deși mai toți pozează în campioni ai cinstei și onoarei.

Spre exemplu, deputatul PSD de Buzău Marian Ghiveciu era deja anchetat de DNA în momentul promovării pe listă, el cerînd chiar procurorilor o pauză în ce privește audierile pentru a putea să-și vadă de campanie. Figură necunoscută a politicii locale, știut doar pentru faptele care i-au produs cîteva dosare penale, el a reușit să îl învingă în alegeri- și încă la scor – pe adversarul direct, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. O victorie cu valoare de simbol, dacă vreți, pentru România. Ajuns în Parlament, deputatul Ghiveciu nu a avut grețuri să țină discursuri moralizatoare despre …corupţia din România. „Nu există o luptă anticorupţie sinceră, în acest moment, pentru că aceasta se desfăşoară cu complicitatea multor factori ai actualei puteri, deşi acest lucru nu se recunoaşte” declara el, nu demult.

Un caz încă și mai spectaculos e cel al deputatului PNL Virgil Pop. Acuzat de trafic de influență în formă continuată, fals, instigare la fals și spălare de bani, Pop se afla după gratii în momentul alegerilor parlamentare. Evident, odată ajuns parlamentar a fost eliberat, dar derularea procesului l-ar putea aduce înapoi, între patru pereți. Cum a ajuns Pop candidat pe listele partidului Brătienilor e treaba altora să explice.

Și cazul deputatului PDL Cristian Boureanu arată că nimeni nu se mai sinchisește, la vîrful partidelor, de suspiciunile de corupție, indiferent cît de înteiemate. El a fost desemnat acum doi ani candidat al partidului lui Boc pentru șefia Consiliului Județean Argeș deși tocmai se declanșase anchetarea sa de către DNA. Pentru că a ratat obiectivul politic, a fost consolat, în toamnă, cu un fotoliu de deputat.
Cît despre deputatul PDL de Gorj, Cosmin Popescu, el a fost condamnat chiar în timpul actualului mandat la doi ani de închisoare pentru tăinuirea de bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni, precum şi la un an şi şase luni pentru fals şi uz de fals, dar stă bine mersi în băncile legislativului pentru că nu s-au epuizat încă toate căile de recurs.

Pentru toate aceste aiuritoare promovări politice ale unor potențiali infractori de calibru s-a găsit, demult, și explicația ”salvatoare”: nimeni nu e vinovat pînă la pronunțarea verdictului final. Iar, în România, verdictul final cînd e vorba de politicieni de top vine la Sf.Așteaptă, în general după prescrierea faptelor.

Comentariile sunt de prisos. O întrebare am îndrăzni, totuși, să le adresăm tuturor acestor ”avocați” ai infractorilor parlamentari: și-ar lăsa copiii la grădinița unde directorul e acuzat de pedofilie timp de vreo 2-3 ani, pînă cînd Justiția s-ar pronunța în deplină cunoștință de cauză? Fiind o întrebare retorică, însă, nu avem pretenția la vreun răspuns…(Bogdan Tiberiu Iacob)