Mult trîmbițata construcție politică a salvatorului neamului, Dan Diaconescu, pare să fie concepută în mod abil, din start, drept o victimă perpetuă, ceea ce va distrage, mult timp, atenția electoratului și va crea o perdea de fum extrem de utilă în anul pre-electoral (care ar putea fi chiar electoral) 2011.

Există o serie de nebuloase, dacă ne putem exprima astfel, în legătură cu Partidul Poporului, pritocit de Dan Diaconescu, iar o analiză la rece a acestora ar putea indica dorința nu de a crea o forță politică autentică, ci doar o diversiune care să servească altor forțe. Cum se știe deja, Diaconescu a depus, zilele trecute, la tribunal, actele necesare înscrierii noului partid, anunțat ca pe un fel de taifun politic care însuflețește imaginația a milioane de români și polarizează speranțele lor de mai bine. Numai că mega-partidul de 20% în sondaje, cum se împrăștie fumigene prin media, se bazează pe numai 33.148 de semnături, conform ziarului Adevărul. O cifră de-a dreptul ridicolă în raport cu pretențiile emise de Diaconescu și care depășește cu doar 8.000 de semnături limita minimă legală de 25.000. Unde să fie, oare, milionul și ceva de români care ar fi semnat pentru legea Cojocaru, proiect de căpătîi al noului partid?

Pe de altă parte, tribunalul a anunțat că va lua în discuție actele respective abia anul viitor, în ianuarie, un termen suspect de lung, de cinci luni bătute pe muchie, iar Diaconescu l-a acceptat fără probleme, deși avea posibilitatea să ceară o devansare a acestui termen. Acest lucru l-a făcut, bunăoară, conducerea UNPR, ultimul partid legal înscris, în primăvară, care a obținut un termen de o lună și ceva și l-a redus la cca.trei săptămîni tocmai pentru că se grăbea cu lansarea. Problema este că din momentul analizării actelor de către tribunal și pînă cînd înscrierea oficială a partidului devine definitivă și irevocabilă pot trece alte cîteva luni bune, cazul aceleiași UNPR, care a obținut decizia finală abia zilele trecute. Totul depinde de numărul de contestații și de trăinicia lor, or, partidul lui Diaconescu este, deja, vehement contestat, inclusiv de către Constantin Cojocaru, iar revoluționarii au anunțat că vor să creeze un partid alternativă la PP, iar faptul că l-au etichetat pe acesta din urmă drept ”comunist” anunță în mod cert și contestații în justiție. În plus, dacă se vor semnala nereguli la semnăturile depuse – precum a pățit Oprescu – partidul lui Diaconescu ar putea fi nevoit să își ia dosarele înapoi pînă adună alte semnături, tocmai din cauza numărului redus de semnături ”de siguranță”.

Una peste alta, PP ar putea intra în legalitate deplină abia anul viitor prin toamnă, iar fără o decizie definitivă a justiției, Diaconescu nu prea poate derula anumite activități precum obținerea de sedii ori atragerea de sponsorizări oficiale. Poate, în schimb, să se lamenteze public o lungă perioadă de timp pe tema ”tălpilor” care se pun formațiunii sale de către forțele politice dușmănoase. Adică exact lucrul pe care Diaconescu îl face cel mai bine. Modelul nici măcar nu e nou, l-a brevetat cu succes Miron Cozma, cel care de vreo doi ani își tot face partid, dar nu prea îl vede nimeni, iar legea nici măcar nu îi permite acest lucru, el fiind decăzut din drepturile civile.

Un alt lucru în neregulă este încălcarea grosolană de către DD a promisiunii publice făcute la eliberarea din arest, potrivit căreia va lăsa OTV fiicei sale, în timp ce el se va dedica strict politicii. Asta și pentru că bossul OTV știe foarte bine că legea nu îi permite să fie și om de televiziune și lider politic. Numai că, la depunerea actelor la tribunal, fără măcar să anunțe oficial acest lucru, Diaconescu l-a trecut în acte drept președinte al noii formațiuni pe fratele său, ceea ce denotă clar intenția de a rămîne agățat de OTV, pe mai departe. DD nu e nici măcar pe lista membrilor fondatori ai partidului, el urmînd să se înscrie la un anumit moment, potrivit avocatului său. Nici Dan Diaconescu nu crede, deci, în viitorul partidului său!

Cred, în schimb, Cotrocenii. Consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu aproape și-a făcut un obicei din a profeți, periodic, succesul uriaș de care se va bucura noul partid. Probabil că aici trebuie căutată cheia nașterii noii formațiuni, anume în interesul actualei puteri de a crea o forță politică de impact popular, dar unul strict mediatic, ca să spunem așa, și care să atragă pe cît se poate voturi ”virtuale” de la PSD și PRM, în special peste iarnă. Cînd spunem voturi virtuale ne referim la unele care să se regăsească doar în sondajele de opinie, nu și la urne, acolo unde e tot mai greu de crezut că moșmonditul Partid al Poporului va ajunge vreodată.(Bogdan Tiberiu Iacob)