Acest concept este ca o ciorbă reîncălzită. Ciorba a fost reîncălzită de Marcel Ciolacu. Acesta s-a angajat să facă, cu orice risc electoral, o reformă din temelia statului. În plan economic, financiar, administrativ. Asta înseamnă un control riguros al cheltuielilor prin reducerea lor drastică, o stimulare a veniturilor încasate de stat, dar și o radiografie a ceea ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, astfel încât statul român să aibă uriașe datorii, iar guvernul să nu știe unde s-au dus banii.
Până în prezent, nu s-a decis nimic definitiv. Nu există nicio măsură bătută în cuie. Sunt doar soluții, sunt diverse variante cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate. Dacă nu suntem încă informați ce se va face, avem suficiente indici și chiar probe legate de ce nu se va face. Iar ce nu se va face, contravine flagrant conceptului de patriotism economic.
S-a vorbit, dar apoi s-a pus silenzio stampa despre impozitarea celor care au obținut venituri nejustificat de mari, iraționale, pentru o perioadă marcată de multiple, o impozitare suplimentară, o taxă semnificativă pe profit care să vizeze în special sistemul energetic și sistemul bancar. În Italia, asemenea societăți ”super norocoase” sunt taxate cu zeci de procente, banii obținuți astfel urmând să fie dirijați către populație și societățile autohtone aflate în dificultate. O asemenea măsură salutară nu s-a luat doar în Italia. Premierul Marcel Ciolacu nu mai suflă o vorbă despre acest deziderat. Dacă respectivele societăți nu vor fi taxate, la buget vor intra mult mai puțini bani, balanța dintre venituri și cheltuieli urmând să rămână deficitară.
În România, extrem de permisivă sub acest aspect, societățile cu capital străin, în special multinaționalele, au devenit dominante în economie. Aceste societăți trebuie însă să se supună, într-o economie funcțională de piață, acelorași reguli ca și societățile cu capital românesc. Și mă refer tot la o impozitare corectă. În realitate, ele sunt privilegiate. Desigur, nu într-un mod explicit. Ci într-un mod implicit. De-a dreptul pervers. Beneficiind de condiții mult mai bune de creditare decât societățile românești, întrucât accesează bani de la bănci din statele mamă, cu dobânzi mai mici. Aceste societăți fac inevitabil o concurență neloială celor cu capital autohton. În plus, trebuie reținut faptul că veniturile foarte mari pe care le obțin le permit să plătească taxe mari către case de avocați reprezentate de cei mai capabili profesioniști. Aceste case de avocați îi ajută să facă așa-numitele optimizări. În realitate este vorba de inginerii fiscale prin care profiturile sunt reduse semnificativ și în mod artificial. Raportând profituri mult mai mici decât cele reale sau chiar profituri zero, ca și când ar fi instituții de caritate, aceste societăți varsă în trezoreria statului sume scandalos de mici. Ele au devenit atât de puternice financiar și logistic, încât la nevoie au posibilitatea să-i pună în mișcare pe ambasadorii statelor respective sau chiar pe șefii de guverne care le asigură spatele în fața autorităților române. Așa se explică de ce asemenea societăți nu sunt deloc controlate, sau dacă sunt controlate, controlul este superficial. Iar rezultatul este apă de ploaie. Desigur, nu numai în România se întâmplă acest proces. Și alte state, mult mai puternice, chiar și Statele Unite se confruntă cu agresivitatea acestor societăți din ce în ce mai puternice pe măsură ce capitalul se concentrează, și în general multinaționale. Și rând pe rând, toate statele normale la cap iau măsuri. Acest capitol însă lipsește din ceea ce premierul Marcel Ciolacu definește drept ”patriotism economic”.
Tot patriotism economic înseamnă facilitățile create, desigur respectând regulile economiei concurențiale pentru societățile cu capital românesc, în special cele din câteva domenii cheie în care ne putem asigura o dezvoltare pe termen lung. Din păcate, nu am auzit nimic, dar absolut nimic în acest sens. Tot patriotism economic înseamnă o atitudine fermă în raport cu autoritățile Uniunii Europene pentru a obține, pe de-o parte, dreptul de a circula cu mărcile și cu persoanele în mod liber în întreaga comunitate. Accesul la cuvenitele despăgubiri în valoare de zeci de miliarde de euro pentru blocarea nejustificată a accesului nostru în spațiul Schengen și, între multe altele, obținerea de compensații pentru uriașele pierderi pe care le suferim prin netaxarea cerealelor venite din Ucraina.
Pentru moment mă opresc aici, am oferit mai sus doar câteva exemple dintre numeroasele posibilități pe care le are un guvern animat de patriotism economic de a acționa în beneficiul statului pe care cu onoare îl reprezintă. Aștept extrem de curios să văd în zilele următoare cum se va concretiza patriotismul economic despre care se vorbește cu aplomb. Pentru că altfel, întreaga gâlceavă între PNL și PSD care se poate solda prin ruperea coaliției și alegeri anticipate rămâne doar o furtună într-un pahar cu apă. În totalitate contraproductivă.