Lupii păzesc stâna. Și, în fiecare noapte, sfâșie și mănâncă oi. Ba uneori și ziua. Iar oile sunt mulțumite. Pentru că are cine să păzească stâna. Și behăie fericite. Câțiva asemenea lupi, aflăm acum, chiar au furat România. Printr-o lovitură de stat cât se poate de reală. Dar, întrucât tot ei sunt și paznicii și tot ei ar trebui să îi prindă pe hoți, iată că, ne aflăm într-un splendid cerc vicios.
Nici nu a trecut o lună de când am aflat, cu stupoare, că pentru criminala erată, prin care a fost modificată decizia Curții Constituționale a României și a fost răsturnat votul a opt milioane de cetățeni, există câțiva responsabili. Care ar urmă, în mod firesc, să fie deferiți justiției. Pentru că, nu-i așa, una este să furi o oaie – două, alta este să furi toată stâna. Și așteptam cu sufletul la gură să văd cum justiția va face dreptate, pedepsindu-i pe cei câțiva vinovați care s-au reunit, într-o noapte, la Curtea Constituțională, fără ca ceilalți membrii să știe sau să fie anunțați și au modificat decizia plenului. Efectul fiind că Traian Băsescu, în loc să fie debarcat, a rămas la putere. Deci, practic, istoria României, atunci s-a schimbat.
Cum urma să aibă loc operația chirurgicală? Constituțional, nu se putea face decât într-un singur fel. Parchetul General să deschidă o anchetă. Și ceva informații în acest sens apăruseră. Ancheta urma să fie dusă, cu curaj, până la capăt. Adică, până la întocmirea unor rechizitorii împotriva doi, trei, patru vinovați. Aceștia urmau să fie deferiți justiției. Unei justiții condusă, sub aspect executiv, de doamna Livia Stanciu. Iar sub aspect instituțional, de către Consiliul Superior al Magistraturii. Și aceste instituții ar fi urmat să își facă datoria. Vinovații urmau să fie pedepsiți. Așa cum se cuvine. Dar istoria, oricum nu mai putea fi întoarsă. Între timp, un președinte ilegitim, conducând un sistem ilegitim, a tăiat și a spânzurat. A furat și a jefuit.
Și, iată, a venit bombă. Marea bombă. Faimoasa „erată”, adică acțiune criminală prin care a fost executată o adevărată lovitură de stat, în 2011, prin care statul a fost luat din mâna milioanelor de români și transferat în mâna cateorva oameni, nu a fost făcută, așa cum se credea, la Curtea Constituțională. Ci în altă parte. Unde? Chiar la Consiliul Superior al Magistraturii. În inima justiției române. Și cine au fost participanții acestei crime, săvârșite în ceas de noapte? In weekend. Nici mai mult, nici mai puțin, decât Livia Stanciu, președinta Înaltei Curti de Casatie si Justitie, adică cel mai inal reprezentant al justiției române și încă doi – trei membrii ai Consiliul Superior al Magistraturii. Asta în condițiile în care, Consiliul Superior al Magistraturii nu are absolut nicio calitate conferită de Constitutie, de a întocmi texte erate sau neerate ale Curții Constitutionale. Erau acesti oameni „cheile” despre care vorbise Traian Băsescu? „Cheile” lui din justiție?
Actul este profund ilegal. E un act tâlhăresc. Este o crima clară împotriva statului. Cu consecințe uriașe pentru România.
Așa stand lucrurile și ele fiind, astăzi, atestate de martori oculari, care și ei au fost membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii, mai rămâne de clarificat un singur detaliu. Cine anume va instrumenta cercetarea crimei și cine anume o va pedepsi? La această întrebare, aparent, răspunsul este simplu. Instrumentarea și pedepsirea crimei, conform legilor acestui stat, urmează să fie făcute chiar de către autori.
Și acum noi ce așteptăm? Ca lupii să fie cei care vor face dreptate pentru oi? Cum va ieși România din acest cerc vicios? Ia să vedem, sar cumva democrațiile consolidate, statele noastre partenere din Uniunea Europeana și NATO în apărarea cetățenilor români și, în definitiv, în apărarea României?(Sorin Rosca Stanescu)