Premierul Emil Boc a dat doua semnale precise in acest sens. Primul este implicit, prin anuntarea unui nou act normativ prin care tinerilor sub 35 de ani li se deschide o oportunitate fara precedent. Cea de-a doua este cat se poate de explicita si s-a produs in discursul de duminica, zi in care presedintele PD-L a declarat raspicat ca incepe campania pentru alegerile din 2012.

Cu doi ani, vezi Doamne, mai devreme, in raport cu calendarul normal electoral. E adevarat? Si, daca da, care sunt consecintele?
Fara sa stie inca prea bine ce si cum si, mai ales, de cand, primul-ministru al Romaniei – evident, in urma unei intelegeri prealabile cu Presedintele Traian Basescu – a anuntat ca intentioneaza, in cateva zile, sa faca o ordonanta de urgenta dedicata tinerilor sub 35 de ani. In regim de urgenta, asadar, conform spuselor domnului Boc, acestia ar beneficia, daca doresc sa inceapa o afacere in care sa aiba minimum doi angajati, de 10.000 de euro credit de la banca garantat de stat si inca 10.000 dati direct de stat. Deci vorbim de 20.000 de euro pentru fiecare tanar care intentioneaza sa faca o afacere. E fabulos. Daca ar fi adevarat, ar fi cel mai extraordinar impuls pentru dezvoltarea accelerata a Romaniei din intreaga istorie a acestei tari. Cu o singura mare conditie. Sa fie adevarat. Si cu numeroase conditii mai mici, dintre care cea mai importanta e ca raspunsul la intrebarea daca initiativa este pur si simplu a unui guvern sau a unui lider de partid sa fie dat in prima varianta. Dar daca ar fi sa fie asa?
Daca ar fi sa fie asa si sa nu fie o smecherie de partid, a unui partid care, prabusindu-se spectaculos, are nevoie tot de o magie spectaculoasa pentru a-si redobandi electoratul pierdut, atunci s-ar intampla, in mod obligatoriu, urmatoarele lucruri. Un calcul la indemana oricui ne arata ca numarul tinerilor intre 18 si 35 de ani este de ordinul a circa trei milioane. Cinstit vorbind, atunci cand poate primi, in plina criza, in plin somaj oficial dublat de somajul ascuns, o suma colosala de 20.000 de euro, orice tanar cu scaun la cap se inhama la treaba. Isi pune imaginatia si priceperea in miscare. Apeleaza imediat la persoane mai intelepte din jur. In definitiv, chiar si daca esti analfabet, ai dreptul si chiar poti sa faci o afacere. Fie ea si productia si comercializarea de floricele. Sa spunem ca o treime dintre tineri este atat de inconstienta si de apatica incat ignora acest generos demers guvernamental. Si tot raman un milion. Angajamentul primului-ministru ar insemna, pentru un milion de tineri, eliberarea imediata de la buget a 10 miliarde de euro si depunerea unor garantii la banci pentru inca 10 miliarde. Dar in Codul fiscal nu vedem nimic in acest sens. Nici in proiectul de buget. Ma rog! Daca ar fi sa fie adevarat, am avea, in curand, un milion de societati comerciale noi, mult mai multe decat cele care au disparut si, dintre acestea, macar o parte, sa spunem jumatate, s-ar dovedi viabile. Rentabile. Profitabile. Asta ar reprezenta o veritabila minune. Economia Romaniei, in scurt timp, ar dudui.
Sa asteptam cu incredere in Guvernul Romaniei faimoasa ordonanta de urgenta. Si un nou proiect de buget. In numai cateva zile, ne vom lamuri daca povestea este adevarata sau daca nu cumva domnul Emil Boc a lansat cea mai mare gogomanie din istoria celor cinci guverne pe care le-a condus. Ultimul pleosc. Electoral. (Sorin Rosca Stanescu)