Teodor Baconschi a declarat, nu demult, la un seminar organizat de Fundaţia Creştin-Democrată, pe care o conduce, că paritatea între femei şi bărbaţi impusă mecanic are o încărcătură stângistă, totalitară, iar, ca om de dreapta, nu crede că trebuie promovat fără discernământ acest principiu. Dincolo de faptul că nu mi se pare onest să pui semnul egalității între stînga și totalitarism, trebuie să remarc, totuși, eforturile înduioșătoare ale teologului de a reorienta cu orice preț PDL spre creștin-democrație, în aplauzele femeilor pedeliste.

Un demers bine intenționat, desigur, dar care va fi greu de transpus în practică, și nu doar pentru faptul că e greu să treci, în numai 3-4 ani, de la socialism la creștin-democrație. O doctrină nu e un nasture, pe care să îl tai cu foarfeca și să-l coși mai încolo. Pentru crezul lor, fruntași liberali ori țărăniști au pătimit în pușcării și tot nu s-au dezis, cum o face PDL la fiecare cîțiva ani.

Va fi greu, cum spuneam, între altele pentru că doctrina creștin-democrată pune la mare preț valorile familiei în sens tradițional, conservator, adică exact preceptele morale pe care PDL le-am cam batjocorit în ultimii ani, după cum bine observa, deunăzi, și Deutsche Welle.

E posibil ca pomenile bugetare pe care guvernul Boc le tot face în beneficiul Bisericii, de mai multă vreme, să aibă rolul de a închide gura Patriarhiei la momentul cînd noua orientare creștin-democrat va trebui să fie adoptată oficial.

Pentru românii de rînd, însă, anumite lucruri vor fi greu de uitat.

Va fi greu de uitat cum Băsescu își anunța sprijinul total pentru familiile de homosexuali, în campania din 2004, inclusiv dreptul acestora de a adopta copii. Că doar 20% dintre români sunt homo, după datele lui (ulterior retractate).
Va fi greu de uitat cum lideri ai PDL au înaintat propuneri de legi privind legalizarea prostituției și înființarea de bordeluri.
Ori cum ministerul Justiției a propus dezincriminarea incestului.

Va fi greu de uitat că, grație deciziilor guvernului Boc, căsătoriile se pot desface acum direct la primărie, în doi timpi și trei mișcări, transformînd o instituție sacră într-una formală.
Va fi greu de uitat că tot pedeliștii au propus impozitarea nunților și a botezurilor, singura modalitate prin care tinerele noi familii mai puteau să spere la desprinderea de casa părintească.
Ori că au desființat peste 1500 de școli, obligînd zeci de mii de copii să meargă kilometri întregi sau să se lase de studii.

Va fi greu să se uite că, în 2008, PDL cerea insistent înființarea unui minister al Familiei, separat de cel al Muncii, idee pe care au abandonat-o imediat după ce au recucerit puterea.
Cum, la fel de greu va fi de uitat și propunerea înjumătățirii concediilor maternale, reducerea indemnizațiilor de creștere a copilului, a subvențiilor pentru pamperși și lapte praf.
Fără lapte praf, dar cu etnobotanice la tot pasul, pentru că guvernarea PDL, în mod misterios, nu reușește să stîrpească fenomenul. Ori nici nu încearcă.

Va fi greu de explicat, de asemenea, de ce guvernul Boc face săli polivalente pe bandă rulantă, de parcă ne-am pregăti pentru organizarea olimpiadei, dar asigură doar 13.000 de locuri în creșe pentru 180.000 de copii mici.
Ori de ce nu intervine Protecția Copilului atunci cînd, de Revelion, pe micul ecran se produc artiști-copii interpretînd manele vulgare, în timp ce, pe fundal, dansează femei în bikini cu sînii goi.

Mulți vor fi tentați să creadă că acestea sunt amănunte nesemnificative în ce privește reorientarea doctrinară a unui partid. Lor, le reamintim, însă, că, în Parlamentul European, PDL a fost nevoit să voteze, nu demult, împotriva legalizării căsătoriilor gay – cu toată deschiderea manifestată cîndva de Băsescu – doar pentru că așa le-au impus colegii conservatori de la PPE. Cu unele lucruri nu e de glumit la nivel înalt, iar adevărații creștin-democrați știu asta.
În concluzie, domnule Baconschi, fii pregătit sufletește, te așteaptă o sarcină mai grea decît îți imaginezi! (Dan Ioan Popescu – www.danioanpopescu.ro)