Azi noapte, războiul a intrat, la propriu, peste români în casă. O dronă rusească încărcată cu explozibil, s-a prăbușit peste un bloc din Galați. Impactul a fost urmat de o deflagrație puternică și de un incendiu la ultimul etaj. Bilanțul: un apartament parțial distrus, 70 de oameni evacuați în panică și persoane rănite – printre care o femeie și un copil ajunși la spital. Dincolo de zidurile găurite și de fumul negru care a acoperit cerul Galațiului, s-a mai prăbușit ceva: sentimentul de siguranță al unei națiuni.

Explicațiile MApN și reacțiile politice: „Avem limitări”

În timp ce comunitatea internațională a reacționat vehement, liderii politici de la București au oferit spectacolul obișnuit al declarațiilor sterile. MApN, prin vocea generalului Gheorghe Maxim, a explicat tehnic de ce aparatele F-16 ridicate de la sol nu au doborît drona: „Timpul de 4 minute pe care l-am avut la dispoziție a fost extrem de scurt”. MApN a invocat „limitări legislative și stricte”, argumentînd că militarii nu pot risca să execute foc dacă proiectilele ar putea afecta spațiul aerian al Ucrainei.
Ca de obicei, grija maximă față de Ucraina.

Președintele Nicușor Dan a convocat de urgență CSAT, anunțînd măsuri diplomatice dure – expulzarea consulului rus și închiderea Consulatului General al Rusiei de la Constanța. Însă, cînd a venit vorba despre protecția reală a cetățenilor, discursul prezidențial s-a înmuiat: președintele le-a dat asigurări românilor că, „într-un an sau doi”, prin programul SAFE, vor fi achiziționate tehnologii anti-dronă, contractele fiind în curs de semnare „zilele acestea”.

De cealaltă parte, Radu Miruță, ministrul Apărării, amintea recent de testarea unor interceptoare moderne cu inteligență artificială (sistemul MEROPS), promițînd că acestea vor fi operaționale rapid. Realitatea din teren l-a contrazis însă brutal. Acum, ne explică savant: ”În cele 4 minute, cît drona s-a aflat în România, nu s-a putut trage fără ca proiectilul să facă pagube mai mari”.

Reacțiile din spectrul politic au curs rapid, de la avertismentele lansate de lideri precum Ilie Bolojan, axate pe rigoare administrativă și securitate regională, pînă la criticile opoziției. Și, apropo, Bolojan a ”sărit” CSAT-ul de azi, pentru că era într-o vizită oficială la Chișinău, nu e clar în ce calitate, avînd în vedere că e demis și în imposibilitatea oricărui angajament extern.

Un mozaic de explicații care, luate separat, pot părea rezonabile. Luate împreună, în noaptea în care o dronă armată a lovit un bloc locuit, sună a neputință instituționalizată. Patru minute. O țară membra NATO, care cheltuiește miliarde pe înzestrare militară, care a cumpărat avioane F-16 și sisteme Patriot, a urmărit o dronă kamikaze și nu a putut – sau nu a știut – ce să facă cu ea. Întrebarea care rămîne suspendată în aer, la fel ca fumul de deasupra blocului din cartierul Mazepa, este simplă: dacă nu o doborîm nici acum, în ce scenariu o vom doborî?

Sentimentul abandonului: cetățeni lăsați fără apărare

Sunt explicații tehnice, militare și procedurale. Unele probabil perfect valide. Problema este însă alta: ceea ce rămîne în mintea românilor după toate aceste explicații nu este senzația de siguranță, ci exact opusul ei. Dincolo de aceste justificări oficiale, ancorate sau nu în realitatea tehnică, adevărul perceput de populație este cu totul altul. Românilor li se livrează, din nou, sentimentul profund că sunt complet singuri în fața oricărei crize.

Un sentiment care nu este nou, ci doar culminarea unui șir lung de eșecuri guvernamentale. Românii se simt lăsați fără apărare în fața fenomenelor economice sufocante: o inflație galopantă, prețuri care explodează de la o zi la alta și o sărăcie lucie care afectează milioane de familii. Pe plan politic, cetățenii asistă șocați la o criză de guvern prelungită și la refuzul nejustificat al președintelui de a numi un nou premier, blocînd practic funcționarea statului în plină furtună geopolitică.
Pentru foarte mulți oameni, statul pare că transmite din nou același mesaj pe care îl transmite deja de ani întregi în aproape toate marile crize: „nu vă putem proteja cu adevărat”.

Nu de inflație.
Nu de prețurile tot mai mari.
Nu de sărăcie.
Nu de incertitudinea economică.
Nu de haosul politic.
Nu de blocajele instituționale.
Și, mai nou, nici măcar de drone care cad peste blocuri.

În timp ce retorica oficială de la București este blocată pe o singură bandă – nevoia permanentă de a sprijini Ucraina și Republica Moldova –, proprii cetățeni constată că nimeni nu îi protejează pe ei. Întrebarea legitimă care mocnește în mintea fiecărui român este una simplă și dureroasă: De ce am tot achiziționat armament de miliarde de euro în ultimii ani dacă nu suntem capabili să îl folosim nici măcar atunci cînd suntem sub amenințare directă, iar dronele explodează pe blocurile noastre?

Escaladare versus Pace: disonanța de la București

O altă fractură majoră de logică se vede în abordarea diplomatică. În timp ce o parte dintre liderii europeni subliniază azi că incidentul grav de la Galați ar trebui să acționeze ca un impuls decisiv pentru accelerarea unor discuții de pace care să pună capăt conflictului de la graniță, liderii de la București adoptă o poziție rigid-belicoasă. Oficialii români vorbesc strict despre nevoia unor noi și tăioase sancțiuni contra Rusiei – o retorică ce pare mai degrabă orientată spre escaladarea conflictului decît spre găsirea unor soluții de încetare a războiului.

Și, cum spuneam, în timp ce politicienii promit tehnologie de protecție „peste doi ani”, gălățenii se uită cu groază la cer și realizează că nu mai sunt în siguranță nici în propriile case.

Ce efecte va avea acest sentiment generalizat de abandon, pe termen mediu și lung, asupra psihicului colectiv al românilor? Cît de mult poate rezista o societate măcinată de frică economică, instabilitate politică și, mai nou, de teroarea că o bombă îi poate cădea prin tavan în timp ce doarme?
Pentru că o societate care trăiește permanent cu sentimentul că este singură, vulnerabilă și expusă ajunge inevitabil să își piardă încrederea în propriul viitor.

Răspunsul la această întrebare va defini chiar și viitorul demografic al țării. Acest climat de nesiguranță absolută îi va motiva oare pe români să rămînă și să își contureze un viitor în România, sau îi va împinge pe tot mai mulți să își strîngă bagajele și să plece definitiv spre colțuri de lume unde statul își respectă cît de cît contractul social elementar, acela de a-și apăra cetățenii? (Bogdan Tiberiu Iacob)