Îl are? Da. Și nu doar un pretext. Ci mai multe. Acum el poate pleca liniștit. Și asta va și face. Unul sau mai multe pretexte îl ajută pentru a lăsa impresia că nu părăsește umilit câmpul de bătaie. Prognoza mea se îndeplinește. Cu o marjă de eroare, de cel mult o săptămână.
Demisia primului-ministru al României este, în acest moment, aşteptată cu nerăbdare, cam de toată lumea. O așteaptă președintele Klaus Iohannis, care i-a cerut să facă, primului-ministru, acest gest de demnitate, în urmă cu mult timp. Și înainte de plecarea în Turcia. Demisia lui Ponta este aşteptată, evident, de către opoziție. Care, conform unei reguli simple, care ține de esența politicii, are drept obiectiv preluarea, mai devreme sau mai târziu, a guvernării. Așteaptă această demisie și partenerii noştri euroatlantici, cărora li se pare, pe bună dreptate, nefiresc ca un cetățean urmărit penal să nu demisioneze din funcția de prim-ministru și să se țină cu mâinile încleștate de scaun. Și, iată, așa cum era inevitabil, acum, demisia lui Victor Ponta o așteaptă și partidul său, unde, din ditamai președintele, ultra-autoritar, el a ajuns un simplu cetățean. Cotizant.
Există la români, și nu numai la români, expresia „oaie râioasă, dar cu coada sus”. Cam așa ceva se întâmplă în plan psihologic cu Victor Ponta. În loc să procedeze ca un adevărat bărbat, să simtă momentul când trebuie să iasă din terenul de joc, el s-a cramponat de gazon, așteptând ca numărul fluierăturilor să crească. De la fluierul arbitrului, la fluierul spectatorilor, până la fluierul coechipierilor. Și a tot stat, căutând, cum s-ar spune, motive de gâlceavă. Cum ar putea el demisiona, cumva, fiindcă așa dorește și în niciun caz fiindcă așa trebuie sau fiindcă așa i se cere?
Un pretext ar fi genunchiul. Care, din nefericire, trebuie din nou operat, ceea ce l-ar scoate, din nou, din cursă, sub pretext medical, creând un nou episod în telenovelă sfârșitului de guvernare. Dar dacă iarăși se instalează Oprea la pupitru, cine știe ce înțelegeri mai face cu președintele Klaus Iohannis. Așa că, dacă tot trebuie să plece, mai dă cu căciulă de pământ. Un alt pretext îl oferă chiar colegii de partid. În frunte cu Liviu Dragnea. Acesta, mai mult sau mai puțin răspicat, i-a explicat lui Victor Ponta că vremea în care el tăia și spânzura s-a dus. Că nu mai poate remania Guvernul după pofta lui. Că are nevoie, pentru orice schimbare, de binecuvântarea partidului. Care partid nu mai este proprietatea familiei Ponta. Ci a trecut pe mâna fermă a lui Liviu Dragnea. Și nici politici guvernamentale nu mai poate face cum îi vine bine la televizor. Pentru că, nu-i așa, aceste politici se dezbat și se aprobă la partid. Păi dacă domnul Victor Ponta stă teleghidat în funcția de premier, de ce ar mai rămâne? Un prim-ministru atât de talentat, atât de apreciat, atât de performant, cum ar putea el să-și prelungească munca în Executiv făcând, pur și simplu, ce îi spun alții? Așa că, iată, avem al treilea pretext pentru demisie.
Și dacă stăm bine să ne gândim, mai găsim câteva pretexte. Dar nu mai are rost. Așteptăm, așadar, cu sufletul la gură, demisia. Și, mai ales, așteptăm să vedem ce va urma. Ce spectacol li se mai rezervă românilor. (Sorin Rosca Stanescu)