În perioada crizei economice mondiale din 2009, România a lansat o mega-reformă la ANAF, pentru că bugetul de stat era în mare suferință, evaziunea era în floare și existau mari presiuni externe pentru luarea de măsuri. În consecință, guvernul Boc a demarat atunci, între alte măsuri, un program național de control la sînge, inclusiv cu accent pe marile averi. Care program nu a fost valabil pentru toți fraierii, dat fiind că șmecherii s-au mobilizat rapid și au găsit soluții de a evita controalele demarate atunci. Între ei, vicepremierul de acum, Dragoș Anastasiu. 16 ani mai tîrziu, e din nou criză economică mare. Iar șmecherul de odinioară care a fentat fiscul prin corupție și dare de mită e pus să facă reforme în stat. Va folosi ”experiența” din 2009 în noua postură?

Să reamintim puțin faptele.

2009 debutează în forță cu măsuri pe linie de combatere a evaziunii fiscale. Criza mondială începuse să-și arate colții. În consecință, încă din ianuarie guvernul Boc îl desemnează pe Sorin Blejnar șef al ANAF, iar mai apoi întreaga conducere e înnoită. Nu mai era timp de pierdut, bugetul țării plîngea înfometat. În martie, conducerea ANAF discută cu patronatele despre prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale și anunță că asemenea discuții vor deveni ceva comun.
Blejnar cere patronatelor suport în vederea prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale și anunță
întărirea masivă a acţiunilor de control, accentuarea luptei cu reţelele evazioniste organizate în materie de TVA intracomunitar, intensificarea controalelor în domeniile care privesc destinaţia mărfurilor importate şi organizarea jocurilor de noroc, monitorizarea antrepozitelor fiscale de producţie şi depozit a produselor accizabile – tutun, alcool, produse energetice, sistemul de leasing şi diminuarea comerţul ilicit care afectează acţiunile de import-export.

„ANAF se preocupă tot mai mult de evaziunile din unele sectoare cum sunt reţelele organizate de fraudare a TVA, care de cele mai multe ori au caracter intracomunitar sau internaţional, spălarea banilor, frauda prin preţuri de transfer practicată de companiile multinaţionale, operaţiunile cu paradisuri fiscale”, se arăta în comunicatul de după întrevedere.

În anul precedent, evaziunea fiscală la plata TVA ajunsese la 24 miliarde lei, respectiv la 4,6% din PIB. Totodată, economia „neobservată” își majorase ponderea, în perioada 2004-2008, de la 14,5% din PIB la peste 21%.
În februarie, Garda Financiară demarase în forță și aplicase amenzi de zeci de milioane lei, confiscînd și bunuri în valoare de milioane de lei.

În primele trei luni ale lui 2009, ANAF raportează că a călcat 2.035 agenţi economici, în urma cărora a constatat diferenţe de plată la bugetul general consolidat de 441 milioane lei.

E momentul în care panica se instalează în mediul de afaceri.

E momentul în care șmecherii se pun în mișcare.
Conform rechizitoriului din 2018 al DNA în cazul Anastasiu, în luna mai 2009 firma acestuia, Touring Eurolines, bate palma cu doi iangajați ai ANAF: bani contra protecție.

În august, premierul Boc iese la rampă și spune că a venit momentul ”să ne preocupe colectarea corectă a taxelor, iar şmecherii să nu mai încalce legea”.

Prea tîrziu. Șmecherul Anastasiu bătuse palma cu oamenii ANAF, iar în septembrie începe primele plăți. Un love story care a funcționat de bine încît s-a întins dincolo de criza economică, pînă în 2017.
Ironia sorții, în 2012, pe aceeași linie a combaterii fraudelor fiscale, ANAF a trimis scrisori către circa 350 de oameni de afaceri bogaţi, prin care le aducea aminte că trebuie să-şi plătească dările către stat aferente veniturilor obţinute, fie în ţară fie în străinătate. Era vorba de persoane aflate in topurile celor mai bogați români, precum Dinu Patriciu, Ion Țiriac sau patroni din media, a caror avere cumulată depășea 30 de miliarde de euro.

Cum comenta demersul, pentru Revista 22, Dragoș Anastasiu, la acea vreme președintele Eurolines:
„Totuși, nu cred că va însemna mare lucru, e doar un apel. Eu, personal, nu mă mai simt vizat. Dar mă gândesc că, dacă aș fi în cercul respectiv, aș face pași dacă mi s-ar oferi un stimulent. Dacă pur și simplu îndemnăm oamenii, nu va funcționa, e ca și cum am trimite notificări tuturor firmelor din România și le-am îndemna să nu mai facă evaziune fiscală. Nu cred că se va schimba nimic a doua zi. Știu că, la un moment dat, se vorbea de amnistie fiscală pentru cei cu averi neînregistrate. Eu, care nu am lucrat la negru niciodată, aș avea o mică problemă cu o astfel de decizie. Până la urmă, pragmatic este să le oferi persoanelor vizate o facilitate și să își declare averile fără penalități”.

Acum, aflăm de ce ”nu se mai simțea vizat”: de mai bine de doi ani, afaceristul își aranjase ploile pe bază de dare de mită astfel încît firma lui să nu aibă dureri de cap.
Ceea ce ar merita punctat e faptul că negocierile lui Anastasiu cu oamenii ANAF s-au derulat cu succes exact în momentul în care avea loc mare reformă a ANAF, impusă de criza economică mondială și cînd te-ai fi așteptat ca respectivii inspectori să fie mai prudenți ca oricînd, să calce pe ouă mai pe românește. Faptul că s-au aruncat în asemenea aventură extrem de riscantă dovedește o veritabilă inconștiență.
Sau poate, cine știe, doar existența unei protecții pentru Anastasiu ceva mai înalte decît bănuim astăzi. (Bogdan Tiberiu Iacob)