Nu una, ci mai multe. Si se intampla aproape simultan. Traian Basescu incearca sa dinamiteze cea mai importanta reuniune internationala la care participa Romania si se loveste de sticla. Uniunea Europeana pateste acelasi lucru la Vilnius. Dar si in raporturile cu China si Europa Centrala si de Est. In fine, si Statele Unite sunt pe cale sa intre intr-o aventura periculoasa, in Marea Chinei de Est.

In timp ce la Palatul Parlamentului premierul Chinei, statul care ocupa astazi locul intai in lume in ceea ce priveste Produsul Intern Brut, se angajeaza ferm fata de Romania la investitii care depasesc 8 miliarde de euro si la alte zeci de miliarde pentru celelalte paisprezece state din Europa Centrala si de Est, la Cotroceni, Traian Basescu pune la cale o trasnaie. Convoaca, pe nepusa masa, o sedinta a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Ca si cand tara arde si institutiile de siguranta nationala, precum si reprezentantii Guvernului trebuie sa actioneze instantaneu si in forta pentru a stinge incendiul. Sedinta e programata chiar astazi. In timp ce premierul Romaniei si alti membri ai Guvernului au intalniri bilaterale cu omologi din Europa Centrala si de Est. Nu stia presedintele Traian Basescu ca echipa guvernamentala nu se poate afla simultan in doua locuri diferite? Nu stie ca se expune unui refuz? Nu stie el ca, in aceste conditii, lipsit de cei mai multi dintre membrii sai, CSAT nu se poate intruni? Iar daca se intruneste cumva, ca nu poate lua nicio decizie? Si atunci de ce oare s-a izbit cu capul de sticla un Traian Basescu metamorfozat in pisica si intentionand sa-l vaneze pe Ponta pe post de soricel? Oricum, gestul presedintelui Romaniei este cel putin scandalos si reprezinta si un important afront adus Chinei.

Oficialii de la Bruxelles au conditionat in fel si chip acceptul lor pentru asocierea Ucrainei la UE. Printre altele, ar fi urmat un angajament de liberalizare a pretului gazelor, in conditiile in care, in plan social, populatia sta sa explodeze pur si simplu pentru ca este lipsita de mijloacele elementare pentru a supravietui acestei ierni. Dar altfel spunea Bruxellesul in urma cu mai mult timp: Kievul nu va deveni membru asociat UE, iar Fondul Monetar International nu va imprumuta aceasta tara. Intre altele, mai exista si conditia ca Iulia Timosenko, adversara politica a presedintelui Ucrainei, sa fie externalizata in Occident. Moscova a intrat pe ultima suta de metri in joc si i-a oferit Ucrianei gaze mai ieftine si posibilitatea de a face parte din propria organizatie economica regioanla. Oficialii de la Bruxelles au inghiti in sec, au uitat de Iulia Timosenko, sunt pe cale de a uita si de conditia pusa privind liberalizarea gazelor si ii acorda Ucrainei termen pana vineri pentru a se hotari. Cumva jocurile s-au inversat. UE a descoperit, se pare prea tarziu, ce poate pierde. In timp, UE impreuna cu Ucraina ar putea deveni un jucator mondial. Dar si Rusia, in timp, impreuna cu Ucraina ar putea sa joace, din nou, un rol global. Din aceasta perspectiva, oficialii obtuzi ai UE s-au dat si ei cu capul de sticla, incercand sa se transforme in pisica agresiva lansata impotriva soricelului.

Tot Uniunea Europeana s-a burzuluit, intr-un stil specific, impotriva Europei Centrale si de Est. Solicitandu-i ritos ca, in raporturile cu China, sa nu depaseasca acordurile stabilite la nivel UE si sa informeze prompt Bruxelles-ul asupra oricarui aranjamet economic survenit. Oare de ce? Este capabila UE sa faca, in acest spatiu european, investitiile necesare pentru ca respectivele state sa inceteze, in viitor, sa mai fie simple piete de desfacere, piete de materie prima si de forta de munca ieftina? Evident, nu. Si atunci, ma intreb, de ce oare UE se simte amenintata de ofensiva economica a Chinei? Este UE interesata sa ramanem unde suntem? Si aici Bruxelles-ul, cred eu, in postura sa de pisica protector agresoare, se va lovi cu capul de geam.

Undeva in Marea Chinei de Est, Republica Chineza a anuntat zilele trecute ca un anumit perimetru, care interfereaza cu apele teritoriale ale Japoniei extinse la limita de 200 de mile marine, este considerat spatiu de securitate al Beijingului. Astfel incat ne-am putea trezi cu ciocniri intre patrulele militare ale celor doua state. In aceste conditii, Washingtonul a reactionat mai prompt decat oricand, atentionand, nici mai mult, nici mai putin, ca, fiind aliat cu Japonia, s-ar putea pune pe picior de razboi impotriva Chinei. In caz de conflict militar. Este un avertisment fara precedent, cel putin in politica recenta a Statelor Unite. Si la scurt timp dupa ce Washingtonul abia a gasit o solutie onorabila de iesire din cele doua razboaie desfasurate in Afganistan si Irak. Intrucat Beijingul nu va da inapoi, am toate motivele sa presupun ca si Washingtonul se afla in postura pisicii care, vrand sa sperie soricelul – un soricel de asta data imens –, se loveste cu capul de sticla. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews