Traian Băsescu are două variante de supraviețuire politică, în condițiile prăbușirii dramatice, în sondaje, a formațiunii sale de suflet: fie restructurează din temelii PDL, fie înființează un nou partid. Lucru pentru care, dealtfel, se tatonează terenul încă de acum un an și mai bine.

După întîlnirea de la Snagov, dintre Băsescu și parlamentarii PDL, una dintre informațiile care s-au scurs pe mai multe canale – deci e probabil că s-a dorit asta – a fost burzuluirea președintelui împotriva trioului Blaga-Berceanu-Videanu. Nu e o noutate că cei trei au probleme: în ultima vreme, atacurile la adresa tripletei de la vîrful PDL s-au înmulțit. De la materiale de presă la critici fățișe ale porta-vocilor băsesciene, precum Udrea, Preda, Macovei sau parlamentari nemulțumiți cu notorietate mai redusă, nicio metodă nu a fost precupețită.

Pînă de curînd, era de neimaginat ca o voce din PDL să se ridice contra lui Blaga, deținătorul celor mai puternice pîrghii de conducere, unele chiar neortodoxe; acum, se întîmplă tot mai frecvent asta. E clar că PDL dă în clocot și deznodămîntul nu e departe. Prima strategie a președintelui ar fi debarcarea celor trei grei – și a oamenilor lor – atît din conducerea partidului cît și din guvern, pentru a instala în locul lor fideli ai Cotrocenilor, dar, în egală măsură, pentru a mai da drumul supapei nemulțumirii populare față de guvernul Boc. S-ar putea ca debarcarea din guvern să fie mai lesnicioasă, din partid, însă, e mai complicat. Cei trei grei amintiți au profitat din plin de izolarea, fie și parțială, a lui Băsescu la Cotroceni, dar și de funcțiile în guvern și partid, pentru a-și întări pozițiile.

Traian Băsescu simte că a venit momentul atacurilor frontale, de aici radicalizarea apropiaților săi. Există, însă, informații tot mai ferme că șeful statului ia în calcul serios planul B, în cazul în care nu va reuși dizlocarea celor sus pomeniți. E vorba de ruperea PDL și înființarea unui nou partid, exact strategia aplicată de Iliescu în 1992, după ce a eșuat în debarcarea de la cîrma FSN a lui Petre Roman și a oamenilor săi. Pentru cei care au uitat, reamintim că acest plan a transpirat public, pentru prima dată, anul trecut în aprilie, oarecum paradoxal, la scurt timp după cîștigarea alegerilor de către democrat-liberali. Atunci, Monica Macovei afirma, într-un interviu acordat revistei Marie Claire, că e nevoie de un nou partid de dreapta, fără baroni: ”Cred din ce in ce mai mult ca asta ne-ar trebui. Sunt insa multe lucruri de luat in calcul: este nevoie de un grup de profesionisti in toate domeniile si de finantare. Nu se poate face un partid fara bani – au existat tot felul de tentative de partide mici care au disparut. Cred ca, in situatia in care se afla azi Romania, ar fi singura solutie. Se poate face, fara a spune insa ca va fi usor. Tara se afla intr-o retea a baronilor din multe partide, care sunt greu de zdruncinat. Dar, atat timp cat exista vointa si am sustinerea oamenilor, nu este imposibil”. În aceeași perioadă, idei similare vehicula, în mai multe rînduri, și Alina Mungiu, fosta eminență cenușie a alianței DA.

Simple vorbe în vînt? Înclinăm să credem că nu. Mult mai probabil, planul în cauză datează de mai multă vreme în mintea președintelui, iar Macovei nu a făcut decît lansarea publică a temei, spre a observa reacțiile.
Ceea ce era doar o idee, anul trecut, acum se îndreaptă vertiginos spre realitate, mai ales că situația de criză a dus la o eroziune dramatică a PDL. Băsescu știe că e riscant să dea puterea opoziției – deși a fluturat ipoteza – pentru că viața sa ar putea deveni un coșmar, la Cotroceni. El nu are interesul ca moțiunea să treacă și cere mobilizarea amplă a pedeliștilor. La fel de bine știe, însă, că, în forma actuală, PDL riscă nici să nu mai intre în parlament la viitoarele alegeri, ceea ce i-ar îngreuna considerabil viața de după terminarea mandatului de președinte.

O curățenie de fațadă a partidului nu va păcăli electoratul dezamăgit al PDL, care migrează, deja, spre liberali; e nevoie de mult mai mult. Traian Băsescu are nevoie să lichideze cei mai importanți exponenți ai vechii gărzi, chiar și pe Boc, dacă e nevoie, și să promoveze figuri cu totul noi, mai ales din rîndul așa-zișilor disidenți, adica acele voci care și-au făcut un obicei din a critica starea de fapt din PDL, precum Monica Macovei, Sever Voinescu sau Cristian Preda. Probabil nu întîmplător unii dintre aceștia au fost trimiși, ca europarlamentari, la Bruxelles, pentru a fi menținuți în nomenclatorul funcțiilor importante avînd, totodată, o anume independență față de liderii partidului. Mai trebuie spus și că, în ultimele luni, analizele sociologice ample făcute de Vasile Dîncu, dar și de alți specialiști, au relevat că românii sunt sătui de partidele existente și că își doresc ”ceva nou. Tocmai de aceea e probabil că formarea unui nou partid ar fi de preferat, acum, reformării din temelii a PDL.

Crearea unui nou partid ar fi marea lovitură a lui Traian, recuperînd figurile tinere, mai puțin terfelite în presă, ale PDL-ului actual, atrăgînd persoane neimplicate politic pînă acum și lăsînd ”balastul” negativ, baronii partidului și vechiul PDL să dea socoteală la vot, în 2012. Greu de făcut, dar nu imposibil, vorba lui Macovei. Iar acțiunile din ultima vreme ale președintelui dovedesc fără echivoc că momentul marii decizii se apropie, nu mai tîrziu de primăvara anului viitor. Poate acesta să fi fost și motivul amînării congresului PDL pentru perioada respectivă: derularea forumului suprem al partidului ar putea fi momentul marii schisme. (Bogdan Tiberiu Iacob)