Provocarea lansata opozitiei de catre Presedintele Traian Basescu merita sa fie tratata cu toata atentia. Facand, ca de obicei, o miscare surprinzatoare, seful statului anunta, astazi, ca este gata sa accepte ceea ce nu a acceptat niciodata pana acum.

Si anume, ca partidele din opozitie sa-si poata forma un guvern. Este aceasta intentie serioasa? Sau doar un joc la cacealma? Si daca raspunsul e afirmativ, in sensul ca Basescu chiar e dispus sa cedeze, care este scopul urmarit?
Si, abia raspunzand la aceste intrebari, putem discuta daca opozitia chiar este dispusa sa preia, in acest moment, puterea. Pentru a incerca sa intelegem logica lui Traian Basescu, e bine sa facem o extrapolare. Sa ne gandim putin la semnificatia atentionarilor dure pe care institutia prezidentiala le transmite Partidului Democrat Liberal, ca intreg, sau diferitelor segmente ale acestui partid. Domnul Lazaroiu, unul dintre consilierii prezidentiali importanti, a facut o declaratie soc, potrivit careia partidul lui Dan Diaconescu ar avea sanse sa intre in Parlament, la viitoarele alegeri, in timp ce PD-L este amenintat sa ramana pe dinafara. Este o exagerare clara. Si deloc involuntara. Intentia este de a transmite un dublu semnal. Catre PD-L, in sensul ca Presedintele este gata sa se desparta de acest partid, care ii atarna de gat ca o piatra de moara, si catre societatea romaneasca, in ansamblul ei, in fata careia, acelasi Presedinte, se recomanda drept democrat, independent, fata de orice partid, si critic, fata de o guvernare, dovedita drept dezastruoasa. Pentru a intari afirmatia lui Lazaroiu, seful statului insusi a criticat, in ultima vreme, Guvernul, pregatind o disociere, cel putin aparenta, de Executiv, la termenul anuntat de la inceputul lunii septembrie. De mai mult timp, Traian Basescu a incurajat o fronda in interiorul PD-L, initiata de cateva persoane recent intrate in politica si care lasa impresia ca sunt mai putin dispuse sa faca ele, insele, sau sa tolereze acte de coruptie. Cu ajutorul acestor instrumente, Presedintele a pus presiune pe conducerea partidului, al carui sambure dur este cunoscut sub denumirea de tripleta Blaga – Videanu – Berceanu. In momentul in care rezistenta aripii dure din PD-L a devenit evidenta, Basescu a dat inapoi. Abandonandu-i pe cei pe care i-a incurajat. Si amenintandu-i, practic, cu excluderea. A fost o manevra si atata tot. Nu de putine ori, Basescu isi lasa partenerii in ofsaid.
O operatie, dupa acelasi model, ar putea fi initiata si prin declaratia politica privind posibilitatea ca opozitia sa preia puterea. Traian Basescu poate alimenta un scenariu, cel in care, dupa o motiune de cenzura reusita, este dispus sa ofere guvernarea unei noi majoritati pentru a pune din nou pe jar, conducerea PD-L. Si a o tine, astfel, sub ascultare. El se asteapta ca mai marii PD-L sa vina si sa-l implore sa nu-i abandoneze.
Pe de alta parte, nu poate fi exclusa ipoteza in care Basescu ia in serios amenintarea partidelor din opozitie ca, in eventualitatea formarii unei noi majoritati, refuzul de a numi un prim – ministru propus s-ar putea solda cu suspendarea sefului statului. Basescu lasa impresia ca a abandonat lupta si tot ce-si mai doreste este sa ramana in functie. Eu cred, insa, mai degraba, ca Presedintele isi construieste o plasa de salvare. Pentru eventualitatea in care aluneca de pe sarma. (Sorin Rosca Stanescu – www.srosca.ro)