La fel cum, in urma cu doi ani, PDL si regimul Traian Basescu reprezentau un pericol major pentru Romania, care se cerea inlaturat, astazi, pericolul este acela ca PSD sa se transforme in partid stat. Si ca dreapta sa nu poata bloca acest proces. Si, din nou, PNL este chemat sa joace o importanta carte politica. Pentru ca, la fel cum de el a depins debarcarea ultimului Guvern basist, al lui Mihai Razvan Ungureanu, si instalarea unei alternative la putere, tot asa, acum, de PNL depinde reechilibrarea raporturilor de forte pe scena politica. Vor reusi liberalii sa-si indeplineasca, din nou, obiectivul?

Gestul de onoare si curaj lui Crin Antonescu si al staff-ului liberal, unic in analele istoriei recente, sugereaza ca exista acest potential. Fara pericolul unei rupturi, cat de cat semnificative, a blocului liberal. Ce semnificatie au demisia in bloc a Biroului Politic PNL si demisia lui Crin Antonescu din orice functie de conducere, inclusiv provizorie, insotita si de renuntarea la candidatura pentru prezidentiale, unde era cel mai bine cotat dintre toti reprezentantii opozitiei? Lasand la o parte scenariile fanteziste, lansate de inamicii dreptei, dar si scenariile vazduhiste ale unora dintre reprezentantii PNL, raspunsul la intrebarea de mai sus nu este deloc greu de dat. Dupa greul examen al constructiei USL, al castigarii alegerilor, al guvernarii impreuna cu socialistii si, apoi, al ruperii USL si dupa incercarea europarlamentarelor, PNL se reseteaza. In sensul ca isi autodistruge o serie de elemente ale arhitecturii interne, precum si tabuuri create in mentalul colectiv, pentru ca, intr-un timp rezonabil, cat mai scurt, sa-si alcatuiasca structuri noi si un alt tip de imagine. Aceasta operatie chirurgicala nu putea fi facuta decat prin schimbarea viziunii despre propriul viitor, insotita si de o schimbare a unei parti semnificative din conducere.

Care sunt obiectivele noului PNL? Sa contribuie decisiv la unificarea dreptei. Se vor intreba retoric adversarii sai: „Bine, bine, dar care este dreapta?” Le raspund: dreapta este tot ceea ce nu a coagulat inca PSD. Mai mult chiar decat atat, dreapta este si UDMR. Aflat temporar in alianta cu Victor Ponta. A doua intrebare: „Cum poate fi coagulata dreapta?” In cel putin doi pasi.

Mai intai trebuie sa aiba loc o fuziune PNL-PDL. Nu prin comasare, caci aceasta ar necesita, in cele din urma, crearea unui nou partid si renuntarea, fie si simbolica, la istoria de 149 de ani a liberalilor. Ci printr-o fuziune prin absorbtie. O incercarea grea atat pentru liberali, cat, mai ales, pentru pedelisti care, cu siguranta, vor cere la schimb o compensatie pe care vor trebui sa o primeasca. Dar avantajul va fi ca nu va mai fi necesar ca cineva sa spuna ca, „daca un partid da presedintele, celalalt il va da pe prim-ministru”. Din simplul motiv ca nu vor mai exista doua partide, ci unul singur.

Al doilea pas este o noua operatie de fuziune, prin care si celelalte partide de dreapta adera, tot prin absorbtie, la blocul liberal.

Ce va rezulta in final? O dreapta, PNL, care va avea in jur de 35 la suta din electoratul activ si un potential de crestere de peste 50 la suta. Va fi o forta politica pregatita sa castige prezidentialele la sfarsitul acestui an si, ulterior, sa poata forma o noua majoritate, pentru a putea prelua, atunci cand va fi necesar, conducerea puterii executive. Va fi un asemenea proces in beneficiul cetatenilor Romaniei? Sau va fi doar o trecere a stafetei dintr-o mana in alta, utilizand dezamagirea si, respectiv, sperantele electoratului? Raspunsul la aceasta intrebare va fi dat de ceea ce isi propune sa faca dreapta si de ceea ce ea va face efectiv.

In acest context, mai poate functiona sperietoarea cu Traian Basescu? In principiu da. Atat cat timp cat Traian Basescu isi exercita substantialele puteri, el nu va rezista tentatiei de a incerca sa puna presiune pe PNL sau chiar sa-l acapareze, pentru ca, in final, sa ajunga ceea ce isi doreste. Adica prim-ministru. In paranteza fie spus, daca Traian Basescu ar dori cu adevarat ca, in Romania, sa se creeze o dreapta puternica, el ar trebui, luand exemplul lui Crin Antonescu, sa isi anunte, in mod frem, iesirea din scena. Nu o face. Deci, e suspect. Si cat timp va fi suspect, PSD are sansa de a construi scenarii credibile, legate de pericolul perpetuarii regimului Basescu si de a aduce chiar acuzatii in acest sens fostilor parteneri liberali.

Prin urmare, de ce demisioneaza Crin Antonescu si renunta la prezidentiale? Pentru ca, desi este cel mai bine plasat dintre candidati, in urma analizelor pe care le-a facut, a ajuns la concluzia ca potentialul sau de crestere pana in noiembrie este limitat. In al doilea rand, pentru a diminua factura politica pe care PNL o plateste pentru iesirea din USL, pentru trecerea la Grupul ALDE si pentru exprimarea dorintei de unificare a dreptei. O dreapta in care exista suficiente figuri, hai sa le spunem, nesuferite. Crin Antonescu renunta, pentru ca, in ceea ce-l priveste, exista inca, justificat sau nu, semne de intrebare la nivelul partenerilor euroataantici ai Romaniei. In fine, demisioneaza si renunta la candidatura, pentru a lasa posibilitatea maghiarilor sa voteze, in toamna, cu inima deschisa, un candidat al dreptei pentru functia prezidentiala.

PNL dupa PNL va putea fi victorios si isi va putea desemna presedintele doar cu conditia neacceptarii niciunui compromis cu Traian Basescu. Sau cu principalele antene ale acestuia, plantate in partidele aparute incepand din 2013. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews