”Parlamentul nu are structuri de comunicare de tip purtător de cuvânt, altele decât reprezentanţi politici (preşedinţi de camere, vicepreşedinţi etc.) persoane care au în comunicare restricţii electorale, fiind în mod inevitabil interesaţi să nu-şi strice cota electorală personală, comunicând publicului nişte adevăruri legate de parlamentarism, în general, şi de situaţii concrete, punctuale de decizie parlamentară”.

Constatarea aparține deputatei PNL Eleonora Hărău, care propune, într-o declarație politică înființarea unei asemenea structuri: ”În condiţiile în care mass-media – în goana după senzaţional, alimentată de acte reprobabile (accentuat minoritare!) ale unor parlamentari – au făcut o ţintă a criticilor virulente din deputaţi şi senatori, în condiţiile în care, cel puţin din 2007, parlamentarii sunt tăvăliţi public, la grămadă, de către însuşi preşedintele României, o structură de tip purtător de cuvânt al Parlamentului ar fi foarte utilă”. (B.I.)