Publicația europeană Politico face o analiză tăioasă, azi, situației de criză fără precedent din Franța, cu al șaselea guvern aruncat în luptă în ultimii doi ani și fără perspective prea bune de buget, care are termen limită 31 decembrie. Concluzia e tăioasă: sistemul politic francez, un soi de monarhie prezidențială absolută, creat în anii 50 de Charles De Gaulle și-a atins limitele și trebuie înlocuit: în Franța, toată lumea vrea să fie președinte, punctează Politico.

”Cînd Charles de Gaulle a creat cea de-a Cincea Republică Franceză, în 1958, principala prioritate a fost să stabilească un sistem politic care să asigure o stabilitate totală. Ca pentru a demonstra ideea, de Gaulle a fost primul dintre doar opt președinți în cei 67 de ani de atunci — iar noua structură i-a conferit puteri comparabile cu cele ale unui monarh.

Dar fisurile încep să se vadă. Acum, cu un Emmanuel Macron asediat, care supraveghează demisia unui prim-ministru după doar 26 de zile în funcție, Franța pare orice, numai stabilă nu. Creația lui de Gaulle este pusă la încercare pînă la punctul de rupere.
Privind dezastrul politic francez din ultimele luni, e tentant să dai vina în primul rînd pe președintele Macron. Pînă la urmă, a fost decizia lui să dizolve Adunarea Națională și să convoace alegeri legislative anul trecut — declanșînd criza care a dus deja la cinci prim-miniștri, și care ar putea duce la un al șaselea înainte de sfîrșitul anului.

Dar a-l învinui doar pe Macron înseamnă a nu vedea problema mai mare — aceea că a Cincea Republică a Franței este, din naștere, incapabilă să accepte compromisurile și împărțirea puterii.

Proiectată ca antidot la hiper-fracturata A Patra Republică, care a avut 21 de guverne în 12 ani, structura lui de Gaulle a fost optimizată pentru un singur rezultat: un președinte hiper-puternic, sprijinit de o majoritate absolută în parlament.

Fiecare rotiță instituțională este reglată în această direcție — de la alegerile prezidențiale în două tururi, care obligă alegătorii să se ralieze în jurul celui mai consensual candidat, pînă la faptul că alegerile legislative au loc imediat după cele prezidențiale.
Cea de-a Cincea Republică funcționează impecabil atîta vreme cît partidul președintelui deține o majoritate clară în parlament. Guvernul devine atunci un fel de organism consultativ de lux, aflat în serviciul agendei prezidențiale.

Dar în orice altă configurație, sistemul devine un haos. Dacă parlamentul e dizolvat și opoziția ajunge la putere, rezultatul este o coabitare — sinonimă cu paralizia.
În cazul unui parlament blocat — ceea ce s-a întîmplat în Franța după alegerile din iunie 2024 — lucrurile sunt chiar mai rele. Partidele nu au niciun interes instituțional și nici vreo cultură a compromisului. Orice semn vizibil de cooperare este privit cu suspiciune. Puterea este atît de concentrată în mîinile președintelui, încît, chiar dacă partidele ar coopera, le-ar fi aproape imposibil să aibă o influență reală.

În schimb, liderii politici calculează rece că interesul lor cel mai mare este să stea în afara guvernului și să facă tot ce pot pentru a precipita următoarele alegeri prezidențiale — chiar dacă asta înseamnă să răstoarne un prim-ministru după altul.

Ceea ce, de fapt, se întîmplă acum.
„În realitate, toată lumea se gîndește doar la alegerile prezidențiale”, a spus Gilles Gressani, director al revistei Le Grand Continent și președinte al think-tank-ului Groupe d’études géopolitiques. „În Franța, aproape toți actorii politici de nivel mediu și înalt, dar și cei economici, se gîndesc serios la ce ar putea face pentru a deveni președintele Republicii Franceze.”

A șasea republică?
Pe măsură ce Franța privește în abis, poate a sosit momentul să înceapă să gîndească dincolo de tipare. Poate că creația lui de Gaulle și-a trăit vremea”. (Traducere și adaptare B.T.I.)

foto Facebook