”Nu vă deranjați să votați la alegerile europene. Democrația europeană ar putea fi mai bine apărată dacă nu s-ar vota și s-ar pune capăt acestei comedii. Parlamentul European nu este un parlament în niciun sens convențional al cuvântului și, în plus, nu este ieftin: deputații europeni câștigă aproximativ 120.000 de euro pe an, de trei ori mai mult decât salariul mediu al cetățenilor UE”, scrie Politico, citat de siteul mariustuca.ro.

Asemenea unui mecanism de ceas, devotații Parlamentului European ies din cutie în mulțime la fiecare cinci ani, îndemnându-nei să trimitem oameni despre care nu am auzit niciodată la un organism a cărui rațiune de a fi puțini cetățeni ar putea să o explice fără un ajutor puternic de la Wikipedia.

„Votați la alegerile europene!” se poate citi pe un afiș pe care activiștii pro-europeni l-au arborat deasupra uneia dintre cele mai aglomerate artere din Berlin săptămâna trecută. „Extrema dreaptă este în creștere. Democrația este în joc!”

Nu, nu este.

De fapt, democrația europeană ar putea fi mai bine deservită dacă nu se mai votează și se pune capăt șaradei.

Faptul că asta sună ca un sacrilegiu mărturisește succesul lobby-ului Parlamentului în a ne trage o masca peste ochi.

Dar propaganda nu schimbă faptul că Parlamentul European nu este un parlament în niciun sens convențional al cuvântului.

Se poate lăuda cu capcanele unui parlament adevărat, cu nu doar una, ci două camere, la Strasbourg și Bruxelles, ca să nu mai vorbim de nenumăratele sale comitete și subcomisii, personal umflat și birocrație labirintică. Parlamentul Potemkin al Europei a avut chiar partea lui de greșeală și scandal , la fel ca un parlament adevărat.

Cu toate acestea, Parlamentul European nu deține singura putere care este sângele oricărei legislaturi reale: puterea de a legifera. Propunerea de legi este unicul privilegiu al Comisiei Europene.

Apărătorii săi ar putea argumenta că Parlamentul are puterea de a oferi amendamente și revizuiri ale legilor în cadrul discuțiilor cu Consiliul și Comisia. Dar „trilogul” (pare ceva oferit la un club de swingers belgian, dar se referă de fapt la procesul de negociere dintre Parlament și Consiliu cu Comisia) este doar un substitut slab pentru puterea legislativă reală.

Parlamentul este în cele din urmă sclavul Comisiei, care ea însăși este sclavul Consiliului, adică al statelor membre ale blocului. Dezbaterile din Parlamentul UE pot fi pline de zgomot și furie, dar în cele din urmă deputații săi își respectă consensul național cu privire la marile probleme (…)
Acest weekend va marca singura dată în următorii cinci ani în care multe instituții media naționale din Europa acordă o atenție reală afacerilor Parlamentului European. Chiar și atunci, poate fi doar pentru a avertiza că ascensiunea partidelor de extremă dreaptă ar putea pune în pericol viitorul instituției.
Deși menit să sune ca o amenințare, asta ar fi de fapt o amânare, mai punctează publicația germană.