”Politica românească trece printr-un moment delicat. Călin Georgescu, candidatul care a cîștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, care ar fi fost anulat de Curtea Constituțională, a primit interdicția de a mai candida la următoarele alegeri(…)Mii de cetățeni români au ieșit în stradă în semn de protest, însă unii cred că aceasta este o victorie a democrației(…) Dar așa să fie?” se arată într-o analiză difuzată azi de săptămînalul portughez Nascer do SOL.

”Riccardo Marchi, cercetător la ISCTE-IUL și la Universitatea Lusófona, care și-a dedicat o mare parte din cercetările sale dreptei, în special dreptei portugheze, a declarat pentru Nascer do SOL că astfel de etichetări nu sunt altceva decît „o caricatură”. În ceea ce privește venirea „practic de nicăieri”, Marchi spune că „Georgescu provine dintr-o carieră diplomatică și a servit ca înalt funcționar în instituții internaționale în domeniul dezvoltării durabile. Cariera sa politică a început în partidul românesc AUR, afiliat conservatorilor europeni din ECR, partid pe care l-a părăsit pentru a urma o carieră solo”.

În ceea ce privește eticheta de extremă dreaptă care îi este adesea atribuită lui Georgescu, cercetătorul italian nu este de acord. „Îl putem defini cu ușurință drept un populist al dreptei suveraniste. Populistă pentru că își centrează viziunea politică pe dihotomia dintre poporul român și oligarhia care ar fi deturnat suveranitatea și democrația românească începînd cu anii 1990, adică imediat după căderea comunismului, cînd țara ar fi trebuit să devină o democrație matură și nu o coterie privată de oligarhi naționali și internaționali (începînd cu George Soros, pe care Georgescu îl atacă frecvent).

Conservator pentru că se opune clar turnurii progresiste din ultimele două decenii în instituțiile europene, în special în ceea ce privește așa-numita ideologie woke, corectitudinea politică și politicile LGBTQ+. Suveranist, deoarece acordă prioritate interesului național în fața proiectului federalist european, care urmărește să cedeze tot mai multe părți din suveranitatea națională Bruxelles-ului.”

Cu toate acestea, Marchi susține că „acest lucru nu înseamnă că Georgescu este antieuropean și anti-NATO”, două acuzații care îi sunt aduse constant politicianului român, ci că se află în aceeași barcă cu alte țări est-europene: „Ca mulți lideri ai noii drepte din Europa de Est, Georgescu vede integrarea României în UE și în Alianța Atlantică ca pe o oportunitate de dezvoltare. Cu toate acestea, el nu dorește ca România să devină o provincie a UE guvernată de la Bruxelles și, mai ales, un pion în politica internațională antirusească a UE, cu turnura ei belicoasă din ultimii ani. Ca și Orbán, Georgescu favorizează o relație de prietenie cu Rusia pentru țările estice cele mai apropiate de frontierele Moscovei. Ele nu vor să se replieze asupra Moscovei ca pe vremea URSS, dar nici nu vor să fie tranșeea Bruxelles-ului împotriva Moscovei”.

Riccardo Marchi consideră, de asemenea, că „poziții [precum cea a lui Georgescu], din ce în ce mai prezente în statele membre ale UE, trebuie considerate legitime în dezbaterea și confruntarea politică democratică și pluralistă” și nu pot fi „considerate constant indicatori de demonizare și marginalizare, mai ales atunci cînd ating 20%, 25%, 30% din preferințele electoratului”. Pentru expert, „cazul românesc este cu atît mai grav cu cît au fost considerate nu doar demne de demonizare, ci și motiv de anulare a alegerilor și de interzicere a candidaturii la alegerile [următoare]. Și asta pe baza unor suspiciuni. Nu o anchetă cu dovezi empirice dovedite și o condamnare pronunțată. Suspiciuni. Acest lucru creează un precedent foarte grav în Europa, în timp ce Bruxelles-ul tace, deoarece mîine orice președinte în funcție poate ridica suspiciunea unei interferențe externe pentru a interzice oponenților politici să intre în cursa electorală”.

„A presupune că o astfel de ingerință (care nu știu dacă și cît afectează cazul Putin-Georgescu) justifică interzicerea candidatului cu 23% din voturi de a se prezenta la alegeri”, continuă Marchi, „este foarte periculos pentru calitatea pluralismului democratic. ”Subminează credibilitatea instituțiilor europene, care tac complet, și credibilitatea instituțiilor naționale care sunt expuse atacurilor suveranismului populist de dreapta pentru că ar fi capturate de oligarhii care fură suveranitatea poporului. Cu alte cuvinte, cutia Pandorei a fost deschisă la București”. (Traducere și adaptare B.T.I.)