Un comunicat aniversar, aparent festiv, publicat de ”rebelul” Cătălin Predoiu cu ocazia zilei de 4 iulie, ascunde – sau, mai corect, transmite discret, doar pentru anumiți ochi – unul dintre cele mai tranșante mesaje politice venite din interiorul politicii de vîrf din ultimele luni. Că România trebuie să-și schimbe radical busola strategică, dinspre Bruxelles-Paris-Berlin, spre o aliniere directă și fără echivoc cu Washingtonul lui Trump. Cine nu înțelege asta la timp, sugerează Predoiu, riscă să fie luat prin surprindere de un ”impact” pe care îl vede deja în mișcare.

Privit la rece, textul publicat pe Juridice.ro nu e o simplă felicitare diplomatică. E un manifest în toată regula de recalibrare geopolitică, scris de un ministru de Interne care se poziționează, tot mai vizibil, ca o voce liberală – singurul care a demisionat din funcție înainte de congres – dispusă să spună cu voce tare ce alții din coaliție preferă să lase nerostit: că modelul românesc de relație cu America – bazat, ani de zile, pe, hai să zicem, o rentă geografică oferită aproape gratuit, doar pentru poziția de flanc estic al NATO – și-a pierdut valabilitatea.

Predoiu deschide comunicatul cu o amintire din 2009: o discuție de opt ore la Washington, alături de nume grele ale establishment-ului american de securitate – Henry Kissinger, Zbigniew Brzezinski, John McCain, Madeleine Albright. Nu e o notă biografică întîmplătoare. Într-un moment în care România se confruntă cu tensiuni reale pe relația transatlantică – de la disputele privind SAFE pînă la incertitudinile legate de garanțiile de securitate americane pe flancul estic – ministrul își revendică, practic, un capital de acces vechi, anterior actualilor jucători de la Cotroceni sau Palatul Victoria. Un fel de hei, dragii moșului, voi sunteți cu caș la gură!…
Mai neaoș, relația cu Washingtonul nu trebuie improvizată acum, în criză, de amatori, gen Țoiu sau Miruță, am completa noi.

MAGA, my love

Ceea ce diferențiază textul lui Predoiu de retorica prudentă, tipic europeană, față de a doua administrație Trump este absența oricărei distanțări critice. Predoiu nu doar constată transformarea Americii – o susține, o validează și o descrie ca fiind necesară și inevitabilă. Sloganul Make America Great Again apare citat direct, ca reper politic legitim, nu ca fenomen de observat cu prudență.

Interesant, Predoiu nu se amăgește cu privire la locul actual al României în noua arhitectură. El descrie o lume împărțită pe două „linii de înaltă tensiune”: una ideologică, rezervată aliaților care rezonează valoric puternic cu administrația americană (dă exemplul Argentinei lui Milei), și una militaro-economică, tranzacțională, bazată pe eforturi și responsabilități împărțite. Poziționarea implicită a României pe a doua linie e o recunoaștere destul de sinceră – neobișnuit de sinceră, pentru un discurs oficial – a faptului că țara noastră nu se bucură încă de statutul de aliat ideologic preferat, ci trebuie să-l cucerească prin muncă și rezultate concrete.

„Brace for impact” – avertismentul repetat nu e întîmplător

Expresia specifică avioanelor în pericol de prăbușire, „pregătiți-vă de impact”, apare de două ori, identic, în același text – un semnal aparte, nu o scăpare stilistică. Predoiu leagă avertismentul de finalul conflictului din Iran, pe care îl vede drept punctul de plecare al unei restructurări regionale ale cărei unde de șoc vor ajunge și în colțul nostru de lume. Cine nu se pregătește din timp pentru acest nou tip de relație cu America – spune practic mesajul – riscă să rămînă descoperit exact în momentul în care contează cel mai mult.

E o profeție politică, dar și o formă clară de presiune internă. Predoiu nu vorbește doar către Washington sau către cetățeanul de rînd – vorbește către propria clasă politică, inclusiv către colegii din PNL și din coaliție, cărora le spune, în esență: cine ezită să înțeleagă noua paradigmă va plăti prețul ezitării.

Cotitura dinspre Bruxelles spre Washington – oare cine a decis-o?

Cel mai important lucru din comunicat nu e neapărat ce spune Predoiu despre America, ci ce sugerează despre România. Reformularea limbajului diplomatic clasic – de la „împărtășim valori” (we share values) la „împărtășim interese, proiecte și poveri” (we share interests, we share burdens) – e o traducere directă a vocabularului tranzacțional trumpist în retorică românească oficială. E o schimbare de ton care ridică o întrebare mai mare decît persoana lui Predoiu: cine, de fapt, a decis această reorientare?

Și aici, foarte interesant, apare elogiul adresat explicit președintelui Nicușor Dan – „salut eforturile făcute de Președintele Dan în ultimele luni” – care nu e un detaliu de curtoazie instituțională. E plasat exact în punctul cel mai sensibil al mandatului prezidențial: relația cu establishment-ul american de securitate, zonă în care Dan a fost, pînă acum, mai degrabă moale și ambiguu. Mesajul ui Predoiu sugerează fie un aliniament autentic între cei doi, fie – mai probabil, avînd în vedere jocul de interese din culise al ultimelor luni – o mișcare coordonată prin care Cotroceni, sau cercurile care influențează decizia prezidențială, au ales deja direcția: o reașezare a priorității strategice dinspre Bruxelles, unde România a fost tradițional un actor secundar și disciplinat, ca să nu spunem slugă necondiționat, spre Washington, unde miza pare acum mai mare. Și mai tare.

De aici încolo, urmează o întrebare mult mai specială decît orientarea geopolitică în sine: cum va reacționa restul clasei politice – PSD, USR, partea instituțională a statului obișnuită cu slugărirea Bruxellesului, dar și segmentul din PNL care nu împărtășește entuziasmul lui Predoiu pentru retorica MAGA? O cotitură de această anvergură, anunțată aproape discret printr-un comunicat de 4 iulie, nu se va produce fără fricțiuni interne. Și așa, scena noastră politică semănă cu o secvență de cafteală din ”7 păcate”.

Rămîne de văzut dacă rezistența va veni din interiorul coaliției, din partea instituțiilor ”pro-europene”, sau chiar din interiorul PNL, unde linia lui Predoiu – cea a „rebelului” liberal care spune de la o vreme fără menajamente ceea ce alții doar șoptesc – nu e neapărat împărtășită de toată lumea.

Ceea ce e cert este că, dincolo de tonul aniversar, Predoiu a livrat azi un text de poziționare strategică într-un moment în care România nu are, oficial, un guvern funcțional și complet, iar direcția de politică externă a țării pare tot mai mult decisă informal, prin declarații și comunicate individuale, decît printr-o strategie de stat asumată coerent. Premier interimar și președinte intermitent, care mai mult dispare decît apare.

Dacă previziunea lui se adeverește, urmează cîteva luni în care alinierea la Washington va deveni testul central al supraviețuirii politice pentru toată clasa conducătoare mioritică – indiferent cine formează, în cele din urmă, guvernul. Poate și la aceste lucruri s-a gîndit Nicușor cînd a spus, tot oarecum profetic, că pînă în 2028 se vor întîmpla lucruri. (Bogdan Tiberiu Iacob)