În timp ce batalia electorală se ascute mai rău „ca lupta de clasă”, politica începe să fie retrăita de cetățenii capitalei la kilometrul „zero”, la fel ca în vremurile bune, de la începutul anilor 90.”Iliescugeoană” și victimele mineriadelorAlarmați de posturile de televiziune, cum că în centrele mai multor localitați din țară oamenii organizează așa-zise proteste spontane, amatorii de mitinguri se perindă prin Piața Universității dornici să se alăture dacă va fi cazul unei manifestații. Începând de ieri și până vineri, sămânța unor eventuale mișcări de protest este plantată de Asociația Victimelor Mineriadelor, care pichetează trotuarul din fața Teatrului Național și încearcă să atragă atenția trecătorilor asupra grozăviilor petrecute aici în urmă cu două decenii. Din megafoane răsună „Imnul golanilor” și alte cântece revoluționare care storc lacrimi celor implicați, în mod mai mult sau mai puțin contondent, în evenimentele din 13-15 iunie 1990. Pe crucea din marmură albă dedicată martirilor stau mărturie acelor zile fierbinți, pozele lui Drumea Dragoș, Duncă Gheorghe și Lepădatu Mitriță, bucureștenii uciși în timpul mineriadelor. Cu chipurile în alb-negru, mohorâte, parcă nu le vine să creadă că au ajuns să fie acuzați de comunism, la 20 de ani de la sacrificiul lor suprem. Pe aceași cruce, cei de la AVMR au lipit o poză trucată pe calculator cu Ion Iliescu transformat în Mircea Geoană. „Huoooo, să votezi tu cu prostănacul!”Un grup de trecători îi huiduie pe victimele mineriadelor acuzându-i că sunt comuniști, în timp ce un cetățean în vârstă cu o expresie a feței de emoticon trist este de acord în mare cu protestul dar nu și cu locul pozei lui ”Iliescugeoană”: „- Spuneți-le dom-le să o ia de acolo, totuși e o cruce! E sfântă!…” Alți trecători își arată repectul și simpatia. Acuzele reciproce și cuvintele grele zboară prin aer. „-Huoo, comuniștilor! Vă plătește bine Băsescu, ai?!” – strigă un cetățean la cei adunați. Iar altul îi răspunde:„Să votezi tu cu prostănacul, de el să ai parte toată viața, tu și familia ta!”. Angajații firmelor de pază care monitorizează piața își mângăie bastoanele de cauciuc și de-abia așteaptă să le pună la treabă. Un aurolac cam de aceeași vârstă cu democrația originală trage cu sete dintr-o pungă cenușie plină de vise. Se adresază într-o engleză perfectă unui jurnalist străin care-și tot reglează obiectivul camerei de filmat și îi cere niște bani. Acesta îi întinde o bancnotă dar îl ia și în cadru. O imagine emblematică pentru starea în care se află mult încercata și electorala noastră țărișoară. (Răzvan Mateescu)